îmi tot aud şi văd prietenii cum vorbesc despre plecatul din ţară iar unii chiar o şi fac. Foşti colegi de liceu sau prieteni, deja s-au stabilit prin State, Australia, Italia sau chiar Brazilia. Eu rămân aici şi ma lupt cu imbecilitatea, ipocrizia şi indolenţa. De multe ori ale mele. Dar nu ştiu pentru cât timp. Cred că nu m-am gândit la părăsirea României niciodată aşa de tare ca în ultima perioadă. Simt că lucrurile NU VOR să se îndrepte [...]
Sunt convins că cel puţin 9 emisiuni din 10 folosesc sintagme de genul ăsta. Audienţa fir-ar ea să fie! Partea proastă e ca de fiecare dată e la fel: se invită oameni, se dau telefoane în direct, se spun nişte păreri, se dă cu paru’, forfotă, riduri de expresie, tonuri ridicate… şi… şi ce? S-a rezolvat vreodata ceva in tipul ăsta de emisiune? S-a ajuns la vreo concluzie care să lumineze marea gloată in vreo privinţă? Sau macar pe cineva? [...]
Se numeşte “Happy DUH-STOP” (vezi paragraful cu “fericiţi cei săraci cu duhul” din Cartea pe care n-ai deschis-o niciodată). Şamponul ăsta are cateva mari calitaţi: îndepărtează iritaţiile produse de Divertismentul în trend, netezeşte scoarţa cerebrală conferind o senzaţie de prospeţime perceptivă şi îndepărtează petele puse. Pe orice. Pentru detalii ramâneţi in faţa televizorului. Mult…
… adică el trebuie sa conlucreze cu ceva sau sa înlocuiască ceva? Să luam spre exemplu cântatul. Foarte mulţi artişti consideră showul o alternativă a cântatului, alţii consideră cântatul o alternativă a showului. Problema cred că ar trebui sa se pună fix in felul următor: facem show ca să distragem atenţia sau ca să întarim mesajul pe care il cântăm? Raspunsul majoritar cu mare precizie o sa ia în braţe cea de-a doua variantă. Dar oare chiar aşa este? Oare [...]