Tag Archives: poezie

Când pianul a-ncetat să mai exprime și-am revenit în simțuri, aici, pe-un vechi divan, mi-e atât de goală realitatea-n sine… Ce tristă ar fi lumea fără pian! Încerc mereu să caut în cuvinte simțirea ce mă paște, cu ochii în … Continue reading →

Bonjour, iubita mea, am apărut! Îmi iartă mâna goală și bocancii! Am vrut să-ți iau ceva, îți jur c-am vrut… …mă simt și prost, dar stau cam prost cu francii! Am vrut să-ți cumpăr moartea unei flori, să ți-o aduc … Continue reading →

“E lumea în derivă, ce crezi?” “Ești idiot? Cum poți să-ncerci a-mi pune asemenea întrebare? Din creieru-ți cel plat rămas-a un colț de ciot sau vrei doar să verifici ce grad am de frustrare? > Auzi, ce vezi pe geam? … Continue reading →

Mi-ar fi plăcut să fiu un scriitor sau un actor, ba chiar un fermier, mi-ar fi plăcut să fiu mai iubitor și mai cochet, mai blând, mai pișicher! Mi-ar fi plăcut să nu fiu ostenit, să râd mai sincer decât … Continue reading →