Tags: gânduri

• Odiseea celor 10 lei

  Au fost o dată 10 lei. Ei au ajuns în mâna unui om, reprezentând un rest al salariului său. Fuseseră impozitați și tocmai din cauza asta mai rămăseseră doar 10. Fuseseră înainte mult mai mulți, dar frații au fost luați de către STAT. 10,4% asigurări de sănătate (angajator + angajat), 31,3 % asigurări sociale (angajator + angajat), 1% șomaj (angajator + angajat), 0,25% creanțe salariale (angajator), 0,15% contribuții clasă risc (angajator)… și tot așa, până undeva aproape de 88%.
  Cei [...]

• Moș Nimeni

  Simțea deformarea plastică a totului. În refugiul din Sine, speranța încearca cu disperare să găsească soluția chimică prin care procesul putea deveni reversibil, însă palpabilul se opuse frustrant de prezent. Copilul închide ochii încercând să se mintă pe sine. “E doar o iluzie!” își spuse. “E doar o iluzie!…” Deschise ochii brusc. O frică ciudată începu să-și facă loc în inima lui remarcând prezentul pe care încerca să-l refuze din răsputeri. Era bătrân. Atât de bătrân încât gândurile ce făceau [...]

• Ia țâțe neamule! …și nu numai…

  Exact acum 10 minute am venit de la spălătoria auto și iată că mi-a venit de scris…
  Ajuns acolo, îmi predau mașina cu mecanica replică “interior-exterior, te rog!”, băiatul o preia șugubăț cu deja celebrul “sssigur, boss!” iar eu merg în “cașcaraveta” de termopan destinată “boșșilor”. Mă așez inconfortabil pe unul dintre scaunele de plastic de acolo și cum la televizorul deschis pe Antena 1 erau numai știri și reportaje cu proteste și lozinci, dau să caut ceva de citit, [...]

• Bucătărie… orală.

  Încă de pe vremea copilăriei mele (care văd că se tot îndepărtează, fir-ar ea să fie!) am fost oarecum frapat și pe alocuri fascinat de pleiada de “vorbe de duh” pe care nația noastră le-a conceput în de-a cursul istoriei. Proverbe, zicători, anecdote, bancuri și înjurături… Multe dintre cele din urmă (nu-i așa?), fiind demne de adevărate Oscaruri lingvistice. Lăsând la o parte vorbele din popor bazate pe “mamă”, care sunt cele mai vaste, și trecând fugitiv prin familie, morți, [...]

• O “paralelă” primită pe mail…

  Că viața de după moarte este o continuare firească a existenței noastre fizice, știm cu toții că nu se poate verifica, dar această idee există undeva în abstractul nostru interior. Nu o să intru în foarte multe detalii, dar poate că o să vă povestesc odată o lecție învățată în facultate la cursurile de neuropsihologie, despre viața intrauterină… Până atunci o să postez o scriere primită via mail care, într-un mod mult mai liric, confirmă rezultatele un studiu aprofundat [...]

• Să vă simțiți frumoase!

  …pentru că dincolo de sănătate, fericire, etc, aveți o particularitate aparte față de noi, plictisiții, veșnic nemulțumiții și ciufuții: vreți să vă simțiți frumoase! Și se întâmplă des, foarte des să nu înțelegem asta. Să nu vedem asta. Să nu putem face asta… Tocmai de aceea, în loc de urări de tot felul, astăzi de 1 Martie, îmi permit ca în numele “regnului” masculin, SĂ VĂ CEREM SCUZE pentru că de multe ori suntem mult prea plini de noi ca [...]

• Matrix – întrebare.

  Mă frământă o întrebare. Deh, asta se întâmplă când ai creierul prea relaxat! Mi-am adus aminte de o altă fază din filmul Matrix: nu știu în care dintre părți, este un tip chel care se pregătește să-i trădeze pe Neo și ai săi, iar în schimbul acestui lucru îi cere agentului Smith să-l reintroducă în matrice dar să uite tot și să fie un tip bogat care trăiește până la adânci bătrâneți. Cu alte cuvinte, decât realitatea aia de rahat [...]

• S-a răcit încălzirea globală!

  Vezi că totuși am fost cuminte? Am ajuns în țara lui Moș Crăciun. Sau mai bine zis, am fost atât de cuminte încât țara lui Moș Crăciun a ajuns la mine acasă. Este superb! Nămeții, așezați cuminți în fața ușii, mă așteaptă prietenoși și mă primesc în ei. Până la glezne, până la genunchi, până la brâu (mi-am adus aminte de poezia lui Nichita Stănescu – Tocirea). Îmi fac loc până la poartă. Aici este mai… superb, ca să mă [...]

• Pitici.

  Când eram copil aveam o pasiune extraordinară pentru cărțile de aventură. Mare încântare era pe capul meu atunci când la orele de compunere ni se cerea să povestim despre ce am citit. Lumile acelea pline de un farmec ciudat, care prindeau viață în creierul meu fraged, m-au marcat iremediabil. La ce bun cititul? – pot întreba unii, asta însemnând că, din nefericire pentru ei, nu au reușit încă să înțeleagă miracolele pe care imaginația le poate face. Tocmai de aceea, [...]

• Un strop de liniște…

  Are și meseria asta a mea avantajele ei clare. Marțea, când toată lumea e blocată în trafic prin nebunia urbană, la mine în casă miroase a pâine caldă, fiică-mea se joacă prin zăpadă în curte iar eu lenevesc pe canapea la căldură, cu un ceai cu miere și citesc “Testamentul incașului” de Karl May. Ei bine da! Stresul este ceva ce nu mă poate atinge! Scuze celor ce le-am făcut sânge rău…!
  robben ford IFAsculta mai multe audio Muzica