Recunosc că mă străbate o satisfacţie vinovată când mă gândesc la locul 19 pe care l-am “încasat” de la Europa cea cântăcioasă! De ce, cum… astea sunt nişte întrebări care nu-şi vor găsi răspuns. Probabil foarte mulţi vor invoca celebrele motive geopolitice şi nepotismele statale, însă un lucru este cert: pentru cei mai mulţi votanţi nici nu am existat. Au trăit cu siguranţă şi ei (echipa României) acelaşi sentiment “plăcut” pe care l-am simţit noi, Popas, în finala naţională. Faptul că eşti pielea falică. Zero. Nada. Nul.
O nouă frustrare care mă străbate o resimt datorită mass-mediei care încearcă să arunce vina pe coregrafie, scenografie, regie… E, aici am eu ceva de spus! Un subiect pe care nu vroiam să-l deschid dar căriuia i-a venit timpul. Acum vreo lună, mă sună Elena Gheorghe să-mi ceară numărul scenografei cu care am lucrat pentru Eurovision. Partea interesantă este că nu s-a oprit la scenografă ci a luat absolut toată echipa cu care a lucrat Popas la celebra selecţie: regizor, coregraf, scenograf. Asta nu cumva spune că am făcut o treabă de calitate acolo? Nu cumva spune că dintre toate cele prezentate în mocirla noastră naţională, ceva s-a evidenţiat, adică noi? Din nefericire pentru Elena, oamenilor care au lucrat cu ea nu le plăcea nici piesa şi nici nu credeau în reuşita ei, iar asta o ştiu cu siguranţă.
Vanitatea se pare că şi-a făcut treaba. Şi-au luat locul pe care îl meritau, având în vedere tot jegul pe care l-au făcut aici în ţară. Cine? Ştiu ei cine…!
HAI ROMÂNIA !