Tags: de suflet

• Moș Nimeni

  Simțea deformarea plastică a totului. În refugiul din Sine, speranța încearca cu disperare să găsească soluția chimică prin care procesul putea deveni reversibil, însă palpabilul se opuse frustrant de prezent. Copilul închide ochii încercând să se mintă pe sine. “E doar o iluzie!” își spuse. “E doar o iluzie!…” Deschise ochii brusc. O frică ciudată începu să-și facă loc în inima lui remarcând prezentul pe care încerca să-l refuze din răsputeri. Era bătrân. Atât de bătrân încât gândurile ce făceau [...]

• O “paralelă” primită pe mail…

  Că viața de după moarte este o continuare firească a existenței noastre fizice, știm cu toții că nu se poate verifica, dar această idee există undeva în abstractul nostru interior. Nu o să intru în foarte multe detalii, dar poate că o să vă povestesc odată o lecție învățată în facultate la cursurile de neuropsihologie, despre viața intrauterină… Până atunci o să postez o scriere primită via mail care, într-un mod mult mai liric, confirmă rezultatele un studiu aprofundat [...]

• Pentru suflet. Merită văzut tot!

  Dacă ai 20 de minute disponibile, ia-ți o cafea și urmărește asta! S-ar putea să-ți placă…!
  P.S. are și o subtitrare pe care o poți activa din player.

• Hydra – epilog

  Scurta noastră vanţă s-a incheiat. Au fost câteva zile superbe pe insula mea favorită, 2 zile groaznice de mers cu trenul (deh, frica mea imbecilă de avion…) şi 2 zile mai puţin interesante în Atena.
  Dacă ar fi să mă gândesc bine, aş avea atât de multe lucruri urâte despre care imi vine să vorbesc, încât aş umbri toate gândurile de bine pe care le am despre Hydra. Aşa că nu o să vă detalies condiţiile groaznice în care am [...]

• Laura şi Florian – VIP-uri fără voie.

  Vă scriam eu pe blog acum ceva vreme că sunt trist căci nişte prieteni dragi mie şi Annei au plecat definitiv din ţară. Bine, trist pentru noi că nu ne mai vedem cu ei dar bucuros pentru ei că şi-au îndeplinit visul. Nu mică mi-a fost mirarea când, intrând pe blogul Laurei, am observat un articol din care aflam că au ajuns pe coperta ziarului Adevărul din 1 septembrie şi că povestea lor a fost primită cu entuziasm de către [...]

• O mare… labă

  Să-mi fie iertat plasticul limbaj, ca să zic aşa! După o perioadă de contracte, negocieri… într-un cuvânt: PORCĂRII, am zis să ies aseară la Operetă. Buuuuun! Mânat şi de îndemnul unor amici, haideţi să haidem la Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian, la piesa “Odiseea Vîsoţki” în regia lui Alexander Hausvater. Prima oră şi jumătate nu am înţeles nimic, iar după 3 minute s-a terminat. Acum, încep eu spre a-mi pune probleme…
  Nu contest faptul că sunt un imbecil incult, fanfaron [...]

• Dust…

  O piesă pe care o ascult în “loop” de mai bine de un an şi de care nu m-am săturat încă. Royworld este o trupă britanică, nici pe departe cunoscută dar care chiar face o treabă excelentă. Din nefericire video-ul de pe Youtube cu clipul original “is not available in your country”, şi asta de puţin timp. Am mai observat că foarte mulţi artişti restricţionează accesul video altor zone decât celor “targetate” de ei şi asta mi se pare un [...]

• High Hopes, powered by God.

  Piesă compusă şi cântată de Pink Floyd, dar parcă reinventată de Mr. David Gilmour, în foarte multele variante acustice pe care le-a susţinut la Royal Albert Hall. Este una dintre piesele care mă satisfac pe deplin ca text şi muzică, promiţând-mi de asemenea că muzica nu s-a scris şi punct!
  La bază, melodia este tot un soi de protest latent al omului inteligent. Îl mai ştiţi? Omul inteligent? Sapiens, ăla… E, Mr. Gilmour e descendentul lui direct. Dintr-un mare “din [...]

• Change your heart, look around you!

  O piesă şi un interpret foarte dragi mie, Zucchero, alături de o violonistă foarte talentată, Jenny Bae, cu piesa “Everybody’s gotta learn sometimes”. Varianta originala apartine trupei Korgis. O variantă live foarte faină a piesei (Zucchero and friends live la Albert Hall), o găseşti aici sau in player-ul de mai jos. Enjoy!
  P.S. in curând o să cântăm piesa asta şi noi in concertele de club. Sper să nu se uite “băieţaşii” pătrat la noi! ))
  show_5b190ee4859562(448, 46);
  Zucchero – Everybody's [...]

• Lacrimi de ţărancă.

  Un titlu pe care în primă fază l-am simţit ca fiind penibil. Este o piesă instrumentală compusă de mine acum mulţi ani. Prima şi singura dată când mi-a venit să scriu o piesă pur românească. O doină. Ideea de a o posta pe blog aparţine amicului meu Bogdan care a zis că i-ar plăcea să asculte de la mine frânturi de piese sau frânturi de idei, aşa în forma brută, necosmetizate şi neprelucrate. O idee care pe mine mă nelinişteşte. [...]