Marius Popa blog

LATER EDIT: Site-ul de pe care am văzut știrea (www.times.ro) este “un pamflet”, deci m-am agitat inutil. Nu am vizitat situl până în momentul de față, iar știrea am primit-o prin mail ca și link. Nu am intrat pe prima pagină, unde se vede clar că totul e “caterincă”. Vina mea!

*************************************************************************************************************

Am descoperit o știre care mă intrigă într-un mod deosebit. O aveți mai jos. Aveți și linkul aici ca să vedeți sursa lui directă. În contextul în care pornografia este mai mult decât liberă pe internet, “Avatar”, un film excelent după părerea mea, este acuzat de prea multă nuditate! Incredibil!

**************************************************************************************************************

Vesti proaste pentru cinefilii care si-au dorit din rasputeri sa poata ajunge la celebrul film Avatar, insa nu au reusit pana acum. In urma multiplelor sesizari primite de la parinti revoltati, Consiliul National de Cinematografie (CNC) impreuna cu Consiliul National al Audiovizualului (CNA) au hotarat in unanimitate retragerea blockbuster-ului american din cinematografe si interzicerea difuzarii lui in Romania. In locul filmului, marile mall-uri si IMAX-ul din Cotroceni au fost sfatuite sa difuzeze filme romanesti din perioada de aur.

Potrivit reprezentantilor celor doua institutii, Tudor Cristian Popescu si Sergiu Nicolaescu, filmul este, citam, “o insulta adusa civilizatiei umane, credintei crestine si un pericol latent pentru mintile si sufletele copiilor nostri, care pot vedea pe ecran impreunari nenaturale intre fiinte pe care Dumnezeu nu le-a creat sa fie asa.” Intrata si ea pe fir, comisia pentru cinematografie din cadrul Camerei Deputatilor sustine decizia CNC considerand ca filmul abunda de prea multe scene de nuditate, violenta fizica si mentala dar si de un final neclar care poate duce la proaste interpretari.

Vestea interzicerii celui mai vizionat film din istoria cinematografiei a lovit ca o unda de soc societate romaneasca, parererile generale fiind impartite. Cristian T., doctor patolog si mare amator de filme, spune ca se comite un abuz flagrant. “Nu pot sa cred ca in Romania secolului 21 se mai pot instaura asemenea cenzuri de tip stalinist. Nu am vazut filmul insa jur ca am sa merg in alta tara ca sa-l vad daca este nevoie!”. De cealalta parte Loredana P. mama a trei copii spune ca filmul a avut un efect extrem de negativ asupra baietilor ei. “Toma si Mirel au venit plangand de la film spunand ca un domn si o doamna albasta s-au culcat impreuna in padure si si-au legat trompele si exista balauri care o sa-i manance si doar Doamne-doamne ii mai poate salva. Cred ca filmul acela este o rusine si au facut foarte bine ca l-au interzis inainte ca si alti tineri sa cada prada satanismului!”

Cu un profit net estimat la peste 3 miliarde de dolari, SF-ul lui james Cameroun, Avatar, este cel mai vizionat film din istoria cinematografie totalizand peste 800 de milioane de spectatori in toata lumea. Din pacate singurele doua tari din lume care au interzis difuzarea filmului sunt Romania si Coreea de Nord.

Am primit articolul ăsta pe mail. Este interesant…

Dezvăluri cutremurătoare despre interesele criminale şi tehnicile de programare mentală din spatele companiei şi producţiilor Disney

de Eva Teodorescu

Moto: „Dacă lumea ar putea privi cu adevărat
şi ar putea vedea ce este în spatele imaginii lui Walt Disney
l-ar distruge, l-ar bate şi l-ar târî pe străzi. Asta ar face lumea dacă
ar cunoaşte scopul principal al lui Disney.” – declaraţie a unui maestru mason „iluminat”

Regatul magic al lui Walt Disney, celebrul producător de desene animate, a devenit o instituţie americană care influenţează oamenii din întreaga lume şi îşi pune amprenta asupra vieţilor lor, din leagăn până în mormânt. Dincolo de grandoarea aparentă a lui Disney şi a creaţiilor sale se ascund cele mai groteşti aspecte de ocultism negru pe care le-a văzut lumea până acum.

Cine a fost cu adevărat Walt Disney?

Admirat pe întreg globul, ipostaziat de biografia sa oficială într-un om de o moralitate ireproşabilă, „născut pentru a face lumea să viseze”, Walt Diseny este inventatorul şi cel mai mare producător de desene animate, creatorul Imperiului Disney, care a revoluţionat cea de-a şaptea artă şi industria turismului. Redutabil om de afaceri, „magnatul divertismentului”, a făcut din compania sa un gigant mondial, iar din numele Disney marca de elită a industriei divertismentului şi cea mai respectată marcă din SUA (conform unui sondaj de opinie recent). În 43 de ani de carieră, a produs peste 600 de filme şi desene animate. A primit 950 de premii şi titluri onorifice şi este deţinătorul a 26 de premii Oscar.
Câţi cunosc oare şi faptul că Walt Disney era francmason în Ordinul DeMolay, iar semnătura sa conţinea ocultată cifra 666 ? Că a lucrat mulţi ani ca agent FBI sub acoperire? Sau că a fost acuzat că ar fi pedofil?

Read the rest of this entry »

Ieri am avut-o invitată la “Tu ce faci?” pe Miki. Foarte multe lucruri faine s-au spus, iar printre altele, cineva ne dă pe chat un link cu o știre conform căreia Miki s-a dus la un service auto cu capota mașinii sale îndoită de la o partidă de sex. Cum au decurs lucrurile, vedeți la minutul 27.10 din emisiunea pe care o puteți urmări integral aici.

Am văzut cel mai recent clip Depeche Mode la piesa “Hole to feed“. Cel mai nimerit cuvânt care l-ar caracteriza ar fi “bolnav”. Lipsa ideilor, drogurile, Jumanji… sau mai ştii ce mama dracului altceva, face ca starea pe care o primesc atunci când ascult şi vizualizez să fie una profund negativă. Mă întreb care e rostul clipurilor de acest gen? Vor să fie inteligenţi? Vor să… ce? Faptul că ai libertatea de a-ţi exprima demenţa este un lucru bun?

Nu o să spun mai multe cuvinte despre cel mai recent clip Rammstein cu al său “Pussy” care este porno total. Nu sexy, nu soft ci XXX. Nu am pus link la el căci mă îndoiesc că un simplu “search” cu tag-urile “Rammstein” şi “Pussy Uncensored” nu dă roadele scontate.

Asta este direcţia? Acceptăm să ne facem creierii praf şi cu muzica pe care o ascultăm? “Pussy” cel puţin, e în heavy rotation la Radio Guerrilla. SUPER! M-au cam desumflat cu treaba asta! Sau poate nu sunt eu destul de vizionar. Poate că de fapt porno-ul public e bun. Şi psihedelicul ăla bolnav la fel. Poate că uşor-uşor o să avem nevoie de barbiturice. Şi de Xanax. Şi de Colt 9mm. Puii mei!

Unul dintre cele mai penibile momente din viaţa mea s-a întâmplat aseară în Vitan Mall. Fiică-mea tuşea tare, şi pentru că farmacia din Mall era singură deschisă la ora 20.00, duminica, mi-am tras hanoracul pe mine, ghetele şi am ieşit pe ploaie să îmi fac datoria de tată responsabil. Nu am luat maşina, căci oricum era aproape şi probabil nu aş fi găsit niciun loc de parcare.

Intru în farmacie, stau la coadă, cumpăr, ies în hol, îmi pun gluga pe cap şi când să părăsesc Mall-ul… simt o mână, pe umăr, care mă opreşte şi o voce care mă strigă “Frăţior, ia stai aşa!” Mă întorc, auzind asemenea cuvinte alese, hotărât să mi ţi-l iau pe interlocutor la rost. Ditamai gealatul BGS se uită încruntat la mine şi mă întreabă “Ce ai sub hanorac? Ia descheie-te puţin!” Vă daţi seama că tensiunea mea a ajuns la 40 cu 40 în secunda doi! “Tu cu cine vorbeşti mă”, îl apostrofez pe grobian? “Cu tine! Descheie-te la hanorac puţin” Enervat la culme îi spun “Ia cheamă-ţi tu un superior”! Gorila dă prin staţie şi mai vin vreo 4 gealaţi. Deci iată-mă în Vitan Mall, înconjurat de malaci şi cu toată lumea adunată ca la urs. “S-a furat o pereche de blugi de la Tommy Hilfigger şi te potriveşti descrierii: 1,70 cu cioc, hanorac şi cu o pungă de Centrofarm în mână” îmi spune Jvaiţănegăr ăsta. Am zis că turbez. Pe lângă cuvintele “de bine” pe care le-am atribuit elefanţilor păzitori le-am mai şi spus că mă uit la ei cât sunt de papagali şi mă îngrozeşte faptul că de fapt la mine acasă, culmea, am monitorizare 24/24 de la BGS, şi că vai de capul lor ce referat o să le fac.

Bineînţeles că a trebuit să merg cu ei după mine la magazinul ăla cu “blugi”, în care nu intrasem în viaţa mea, ca să mă identifice. Că doar mă prinseseră, ci dreacu! Ce faţă au făcut vânzătorii când intru în magazin, mă duc la casă şi le spun “Hai că m-au capturat!”. Se uitau ăia la mine ca râma la sudură. “Dar nu e el” a bâjguit omul de acolo, cu juma’ de gură. “Normal că nu sunt eu, în P**a mea! Eu trebuie să ajung acasă cu medicamentele pentru fii-mea, f**-vă în gură de incompetenţi!”

Are rost să spun că nu şi-a cerut nimeni scuze? M-au făcut de căcat cu Mall-ul plin şi nici măcar vreun semn de educaţie primară nu am văzut. La ieşire, gelatul iniţial mă întrebă cu un ton superior: “E, s-a rezolvat?” “Ce morţii m˙**** să se rezolve, băgami-aş **** &$&^$%&^!%^@#!*_$+*%*(U&^#@*&%$*!&^%&@#”

Şi-au trăit fericiţi, cei săraci cu duhul, pân’ la adânci bătrâneţi!

Să-mi fie iertat plasticul limbaj, ca să zic aşa! După o perioadă de contracte, negocieri… într-un cuvânt: PORCĂRII, am zis să ies aseară la Operetă. Buuuuun! Mânat şi de îndemnul unor amici, haideţi să haidem la Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian, la piesa “Odiseea Vîsoţki” în regia lui Alexander Hausvater. Prima oră şi jumătate nu am înţeles nimic, iar după 3 minute s-a terminat. Acum, încep eu spre a-mi pune probleme…

Nu contest faptul că sunt un imbecil incult, fanfaron şi filfizon, care nu înţeleg profundul şi intelectul şi care în întunericul prostiei mele nu am avut decenţa ultimei sclipiri neuronale cât să percep nuanţele din scenă, dar frate regizore, pentru cei 15.000 de euro pe care îi iei pe o montare de piesă, bani din bugetul teatrului care e de stat, fă cumva în morţii mă-sii un fir roşu, o poveste, sau cel puţin 10 minute de coerenţă.

8 sau 9 personaje îmbrăcate fistichiu alergau de mama focului pe scenă, fără a te prinde vreodată dacă sunt personaje, inchipuiri, fantome, sunt reale, sunt…. orice, în vreun fel, cântau, dădeau replici fără nicio noimă şi la un moment dat se dezbrăcau. Logic! Femeile (vreo 5 la număr) în sânii goi şi în chiloţi, mai dădeau o replică cu ochii mari de parcă erau in vreo sectă religioasă, apoi se îmbrăcau, mai cântau, se mai băteau, alţii simulau o partidă de sex… Băi nene… GREU! FOARTE GREU! Niciunul dintre prietenii mei, şi am fost 11, nu au înţeles nimic. Bă, da’ nimic! Nu are rost să menţionez că sala era aproape goală iar media de vârstă depăşea cu mult 50 de ani. O familie tânără cu o fetiţă de cam 12 ani a ieşit din sală după primele 15 minute, căci vreo 2 personaje se cam scărpinau prin chiloţi unul pe celălalt iar la intrare nu scria nimic de interdicţie de vârstă.

Singura chestie faină a fost muzica şi interpretarea senzaţională a prietenului meu, Igor Caras, care merită toată aprecierea. Pentru asta chiar v-aş recomanda să mergeţi la acest… “show”.

Acum scap eu intrebarea finală: Dacă eu, care cât de cât mai citesc, mai vizitez lumea, mai sunt preocupat de lucruri de cultură… nu am înţeles nimic, oare cui se adresa spectacolul? Avem atât de mulţi oameni extraordinar de inteligenţi asftel încât să merite să montezi o piesă de operetă pentru ei? Ă?

P.S. La final, recomandarea mea muzicală de astăzi este o piesă mai necunoscută de la Bon Jovi, dar foarte dragă mie - It’s hard (lettin’ you go).

Bon Jovi- (It's hard) letting you go

Cu asta am avut de a face in primele mele zile de mers cu motocicleta prin Bucureşti. Toţi prietenii m-au sfătuit să nu fac greşala de a circula pe două roţi în capitala acestui colţ de lume, dar am zis să încerc. Educaţia, fir-ar mama ei, îşi face simţită lipsa şi aici! Mi-ar plăcea să stau şi să explic fiecărui participant la trafic că nu poţi merge cu motocicleta maxim dreapta pentru că sunt şanse maxime să fii lovit de maşinile care ies să se asigure de pe străzile adiacente. Mi-ar plăcea de asemenea să le spun că dacă se apropie cu botul de genunchiul meu şi se proptesc in claxon sunt mari şanse să-mi vărs ficaţii pe nas mai ales când sunt cu viziera ridicată. Şi tot aşa… Dar nu pot.

În speranţa că uşor-uşor oamenii vor înţelege că mai sunt şi unii ca mine care scot o maşină din trafic, mergând pe două roţi, o să continuu. Nu ştiu dacă aţi sesizat dar în mare parte maşinile circulă cu unul, maxim doi oameni, de regulă. Deci, practic, ei folosesc ditamai namila de 4X4, sau ce o mai fi având, pentru un drum ce poate fi făcut la fel de bine pe motor sau scuter. Nu ştiu, s-ar putea să greşesc. Voi ce ziceţi?

La final o piesă superbă, ca să mai pansăm creierii capului. Sixpence non The Richer - A million parachutes

sixpence non the richer, a million parachutes, devine discontent, 2003
Asculta mai multe audio Muzica »

Recunosc că mă străbate o satisfacţie vinovată când mă gândesc la locul 19 pe care l-am “încasat” de la Europa cea cântăcioasă! De ce, cum… astea sunt nişte întrebări care nu-şi vor găsi răspuns. Probabil foarte mulţi vor invoca celebrele motive geopolitice şi nepotismele statale, însă un lucru este cert: pentru cei mai mulţi votanţi nici nu am existat. Au trăit cu siguranţă şi ei (echipa României) acelaşi sentiment “plăcut” pe care l-am simţit noi, Popas, în finala naţională. Faptul că eşti pielea falică. Zero. Nada. Nul.

O nouă frustrare care mă străbate o resimt datorită mass-mediei care încearcă să arunce vina pe coregrafie, scenografie, regie… E, aici am eu ceva de spus! Un subiect pe care nu vroiam să-l deschid dar căriuia i-a venit timpul. Acum vreo lună, mă sună Elena Gheorghe să-mi ceară numărul scenografei cu care am lucrat pentru Eurovision. Partea interesantă este că nu s-a oprit la scenografă ci a luat absolut toată echipa cu care a lucrat Popas la celebra selecţie: regizor, coregraf, scenograf. Asta nu cumva spune că am făcut o treabă de calitate acolo? Nu cumva spune că dintre toate cele prezentate în mocirla noastră naţională, ceva s-a evidenţiat, adică noi? Din nefericire pentru Elena, oamenilor care au lucrat cu ea nu le plăcea nici piesa şi nici nu credeau în reuşita ei, iar asta o ştiu cu siguranţă.

Vanitatea se pare că şi-a făcut treaba. Şi-au luat locul pe care îl meritau, având în vedere tot jegul pe care l-au făcut aici în ţară. Cine? Ştiu ei cine…!

HAI ROMÂNIA !

lucrurile merg prost şi pe la alţii. Citeam blogul amicei şi fostei mele colege, Roxana Andronescu, de la “Spin”, şi am văzut că şi ea era contrariată de faptul că cel mai recent videoclip al lor nu are difuzare, nici piesa pe radio nu se dă, deşi Spin este produsă de Media Pro Music, iar MTV este postul trustului Pro de ceva vreme. Aşadar, nici eu nu inţeleg încotro se indreaptă show-bizonul ăsta al nostru. Uite şi blogul!

că suntem proşti. Atât de proşti, încât zâmbetul nostru tâmp devine unul larg. Atât de larg că se transformă în hohot. Şi ne înfrăţim. Şi suntem mulţi. Atât de mulţi încât mai vedem deştepţi doar la Muzeul de Inteligenţă. Care oricum este închis pentru renovare. De vreo 10 ani.

“Hai noroc! Mă numesc Relu. Îmi place micii, femeile frumoase şi berea. Ascult Guţă şi îmi place bemveurile. Mă uit la OTV şi nu-mi esplic care-i faza cu Magda Ciumac. De ce o bate domne Tolea? Aş vrea să o cunosc pă Sexi brăileanca şi să o scot la o piţa. Am văzut că şi băiatu ăla de la Acces Direct face ceva emisiuni frumoase dar nu ca Diaconescu. Ăla e as. Uneori mă mai uit şi la Măruţă. Încearcă şi el ceva dar nu-i prea iese. Dan ruls! Mai mă uit şi pe la alţii dar cu criza asta financiară sînt mai mult supărat şi stau pă Taraf Tv. Aş vrea să cunosc multă lume şi să mă fac prieten cu ei. Am o gagică dar nu mai îmi place ţâţelei ei. Cred că o iau pe fata lu’ Gili care e la pârnaie, că oricum e stătută. Dacă te interesează să mă cunoşti sunt la mine la bloc aici în cartier. Că oricum n-am ce face. Aştept să vină văru-miu că am un şmen cu el.

Tu cine eşti şi ce-ţi place? Poate ne vedem prin oraş…”