Fac un alt exercițiu de vreo 2 săptămâni. La orice magazin merg, sau piață, restaurant, tarabă, etc, la final, după ce plătesc, mă uit fix în ochii comerciantului, îi zâmbesc scurt dar sincer și îi doresc o zi bună. Dintotdeauna am folosit partea cu “ziua bună” dar nu știu care era motivul pentru care puneam mâna pe sacoșe, întorceam capul și plecam, fără să îi văd fața celui care m-a servit. De parcă nici nu ar fi existat. De parcă ar fi fost doar un obiect care îmi trecea bipăitoarea aia enervantă prin codurile mele de bare. Punct.
Care e rezultatul unui astfel de exercițiu? Încearcă-l și dă-ți răspunsul. Pentru mine este unul foarte interesant.
In tarile din vest in care am fost eu, adica Franta, Anglia, Germania, toata lumea face asa . E un lucru obisnuit , preocuparea de a-l face pe cel de langa tine sa simta bine, indiferent daca e seful tau sau “servitorul” tau. Oamenii fac asta, ca fiind ceva firesc, in fiecare zi a vietii lor. Pe mine asta m-a impresionat cel mai mult in vest, mai mult decat “cucerile ” stiintei si tehnologiei, mai mult decat istoria si monumentele lor.
De cand m-am intors din Franta, adica din 1998, eu fac ceea ce faci tu in fiecare zi, mi-a intrat in reflex si cred ca nu as mai putea altfel acum, m-as simti prost daca nu as face-o…Felicitari pentru subiectul articolului, e interesant.
Buna tuturor,
sa zambesti cuiva sincer e fff bine i transmiti aceea stare de bine.Numai ca in Romania in cea mai mare parte se zambeste fals.De ceva timp traiesc in Danemarca unde oamenii sunt foarte calzi,primitori si fff zambareti.Mi s-a parut pe dos la inceput..venind dintr o lume plina de invidie si intrigi.
Numai bine!!!