Fac de ceva vreme un exercițiu. Prima oară am simțit nevoia să-l aplic în urmă cu vreo 3-4 ani în Vitan Mall.
Un băiat, cam pe la 14 ani, îmbrăcat sărăcăcios, mânca un hamburger de la McDonald’s. O chiflă ceva mai mare decât moneda de cinci mii, cu o felie subțire de carne, prin care, dacă insiști puțin se vede becul. Stătea la masa din față, cu spatele la mine, eu reușind datorită poziției, să-i văd puțin din lateral, mâinile. A mâncat burgerul din maxim 3 mușcături animalice, scurte și tăioase. Chiar dacă nu-i vedeam chipul, simțeam că-i este foame. Micul senvici de corporație nu-l săturase, ba din contră. Acum, se uita subtil pe la mese, în speranța că poate cineva a uitat 2-3 cartofi, vreun colț de burger, vreun fleac… Într-adevăr, la una dintre mese se întrevedeau resturi dar… coșul mobil de gunoi al femeii de serviciu îi tăie speranța tocmai când, probabil, și-ar fi călcat pe inimă… Se uită din nou la câteva fise din buzunar. Șah mat! Se fâțâii de câteva ori și până la urmă se șterse cu șervețelul primit de la casă.
Eu tocmai îmi terminasem meniul plin de colesterol, glucide și conservanți. Fusesem atent la toată scena și eram foarte surprins de felul în care își manifesta problema. Urla în tăcere. Nu să-i vadă lumea suferința, nu să cerșească… Rămăsese vertical. Îi era foame și sunt convins că peste asta, îi era și rușine de acest lucru. Am scos din buzunar o hârtie de o sută de mii. Nu era mare lucru, dar cu siguranță îi ajungeau de încă un meniu și un dubu cheese. Venind din spate îi întind banii și-i zâmbesc: “du-te și-ți mai ia ceva de mâncare, că ți-e foame!”. S-a uitat la mine cu niște ochi care păreau să nu înțeleagă nimic. A întins mâna încet, ezitant. I-am zâmbit din nou, i-am zis “o zi bună” și am plecat.
Gestul nu m-a costat decât 10 lei dar a făcut fericiți 2 oameni. Sau cel puțin 2 indivizi din aceiași specie care, preț de 5 minute, au simțit altceva decât frustrarea cotidiană. Nu încurajez cerșetoria, dar încurajez ajutorul celui neajutorat ce nu cere. Acel om care își duce povara, fără să-ncerce să-i împovăreze pe alții. Acei… oameni.
O să vă povestesc, în curând, alte două exerciții faine. Unul cu un taximetrist și unul cu un om de serviciu din același mall. La finalul istorisirilor o să vă spun de ce le spun “exerciții” și la ce cred eu că ajută…
DEsigur ca problema copilului nu s-a rezolvat cu cei o suta de mii, dar nici sa-l infiezi nu puteai
.A doua zi i-a fost din nou foame, dar tu ai fost in continuare multumit si resimti si acum placerea pe care ai avut-o daruind. Adevarul e ca si eu ma simt bine cand sunt generoasa si ii fac pe altii fericiti, dar la un moment dat imi pun intrebarea…”chiar am facut-o pentru ei sau pentru mine?” Inca nu am aflat raspunsul.
Orice altruism își are rădăcina în egoism, iar acesta din urmă se împarte în 2: egoism constructiv și distructiv. Cel constructiv este cel care generează altruism, adică a obține plăcere prin generarea de plăcere altora, iar celălalt se bazează pe obținerea de plăcere indiferent de metode și consecințe. Eu așa văd lucrurile.
Evident că nu poți rezolva un caz cu 10 lei, însă uneori îi poți folosi pentru a-ți face egoismul constructiv să-l domine pe celălalt.
Și mai e ceva… exercițiile de acest gen mă țin viu, atent și pozitiv. Și costă mult mai puțin decât ruleta, țigările, alcoolul…
In anul 4 de facultate lucram ca receptionera intr-un hostel de 2 stele langa gara centrala. Tura de noapte.La demisol avea o sala mare cu paturi duble-cea mai ieftina varianta sa innoptezi in München, pt 15€ si primesti si asternuturi curate. Din cand in cand se incumetau sa intre in hostel si persoane care nu aveau nici macar acei 15€… si era iarna. Cum la receptie era si o canapea le sugeram ca pot sa se intinda acolo pana ²le vine o alta idee” … sau dimineata.
In Germania exista Pfand-ul, adica fiecare sticla costa ceva, cele de plastic chiar pana la 50 de centi si cand clientii aduc sticlele goale la receptie primesc inapoi acel Pfand. O chestie foarte ecologica, caci nu vezi sticle pe jos.
De cateva ori cand a dorit sa innopteze cineva care avea numai 10€ la el am insemnat ca am primit 10 sticle de plastic inapoi, ca sa iasa totalul si ca omul sa aiba un pat pt o noapte.
Atunci mi-am dat seama ca afacerile nu-s nimic pt mine, pur si simplu nu sunt in stare sa dau pe cineva afara cand e noapte, frig si ninge pt ca nu are destui bani, iar eu stiu ca sunt 10 paturi libere, iar la ora aceea tarzie din noapte oricum nu mai venea nimeni.
Dimineata la 6 se termina tura si faceam ultima inspectie a intregului hostel, garaj etc inainte sa vina tura de dimineata. Intr-o dimineata am vazut in curtea din spate pe trotuar un morman peste care ninsese. M-am apropiat si am vazut ca era un cuplu -nu adolescenti rebeli, ci oameni in toata firea de cam 50 de ani! Dormisera acolo sub un palton. Le-am spus ca trebuie sa plece pt ca in curand vine sefa si mi-era frica ca face scandal sau si cheama politia. Le-am spus ca pot sa intre inautru si le fac un ceai si le dau micul dejun, dar n-au vrut, de fapt nici nu au dat paltonul la o parte, asa de rusine le era. Doar mi-au soptit ca pleaca imediat si i-am lasat, ca sa nu se simta si mai jenati.
In drum spre casa aveam lacrimi in ochi pentru ca acei oameni nici macar nu au indraznit sa intra inauntru la receptie si sa ceara ceva, sau sa intrebe ceva…nici macar nu au sperat ca se poate aranja ceva…
“Nu dispreţui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.” (Octavian Paler)
Nu vrei sa fii “altruist egoist” intr-o forma organizata?
http://www.facebook.com/profile.php?id=100000600715466#!/album.php?aid=11044&id=100000600715466
If U wonder who I am… ne-am intalnit o data la ziua lui Alexandru (Pakucs)
@Silvia: Bonjour!
La ce te referi cu forma organizată?
Guten Morgen
Dom’ne, de-acord sa ajutam pe cei care ne “pica-n cale” si fatza de care simtzit o empatie speciala (ca pe totzi nu potzi), dar mai e si forma ONG-urilor, unde potzi sa dezvoltzi strategii in sprijinului d tip “unditza” si nu neaparat “peshtele”. Kiwanis este o organizatzie internationala de sprijin pentru copii, cu filiala in Ro. Inclusiv Bucuresti. Eu sunt in Clubul Kiwanis Sfantu-Gheorghe. Bucurestiul a organizat acum 2 sapt un eveniment caritabil la Filarmonica (cu Maia Moregenstern si alte nume sonore), de ex. Se descopera talente si se incearca o forma de sprijin.
Interested?
Sună bine! Mie îmi place voluntariatul. Dă-mi un semn pe marius.popa@popasmusic.com și stabilim acolo ce și cum! Merci!
Marius,
sa-ti zic eu o faza tare!!!
Ani de zile am dat unui pusti zilnic bani..destui pt o zi.
Ca anul asta in piata sa-l zaresc si sa vad ca incerca sa imi fure din geanta.
Misto nu????