S-a răcit încălzirea globală!

Vezi că totuși am fost cuminte? Am ajuns în țara lui Moș Crăciun. Sau mai bine zis, am fost atât de cuminte încât țara lui Moș Crăciun a ajuns la mine acasă. Este superb! Nămeții, așezați cuminți în fața ușii, mă așteaptă prietenoși și mă primesc în ei. Până la glezne, până la genunchi, până la brâu (mi-am adus aminte de poezia lui Nichita Stănescu – Tocirea). Îmi fac loc până la poartă. Aici este mai… superb, ca să mă exprim rebel. Poarta către lumea așa cum o știam eu, este ferecată. Nu merge clanța, nu merge cheia. Împing. Trag. Scutur. Ridic. Apăs. Nope! Pe semne că aici, în țara lui Moș Crăciun, lucrurile stau altfel. E clar! Îmi trebuie o incantație! “Sesam deschide-te!” Nimic. Măi să fie! E clar că nu e o incantație din asta normală!

Oare ce ar face Harry Potter în locul meu? Mă caut de baghetă dar nu o găsesc. Nu-i nimic, iau un băț normal. Până la urmă, puterea este în tine, respectiv în mine! Mă concentrez către poartă și strig: “DESȚEPENITORIUS!” Nimic. Poate nu m-a auzit. Mai încerc o dată: “DESȚEPENITORIUUUUS!”. Tot nimic. Nu e neică, e clar! Dacă nu ai baghetă ca lumea, nu merge! Trebuie să mă gândesc la altceva. Gata, am găsit. MATRIX, frate! Trebuie doar să mă concentrez, să văd Matrixul și atunci poarta se va deschide de la sine. Am văzut eu faza aia cu lingura, în care ăla mic îi spunea lui Neo “Degeaba vrei să îndoi lingura că nu o să meargă. Tu trebuie să te gândești că lingura nu există! There is no spoon!”. Da, mă, asta trebuie să fie! Închid ochii și mă concentrez: nu există poartă! Nu există poartă! Nu există poartă! Simt în mine o căldură și o pace. Îmi simt pulsul în urechi. Parcă timpul a înghețat și simt cum sunt înconjurat de glasurile străbunilor. Exact ca în Avatar! Simt cum poarta se dizolvă în neant iar pacea din sufletul meu mă face să zâmbesc.

Deschid ochii încet, invadat de convingerea că am reușit! PTIU, DRACE! Poarta e tot acolo! Mă, dacă nici cu Matrixul nu am rezolvat-o, asta e treabă complicată! “Vecineeee, mă vecine! Luciane, ai și tu o lopată mă, că nu pot să ies din curte!”. Îmi aruncă socru-su o lopată și încep să forez. Ia uite că a mers! În sfârșit pot să merg până la alimentară. Bă nene, cred că m-am uitat la prea multe filme în perioada asta!