“Ce crezi că ar ajuta cel mai mult România acum?”

Am văzut întrebarea asta pe net. Am zâmbit amar. Primul gând care ar veni în minte oricărui om cu… minte, ar fi “nimic”.

Plecând de la obsesia mea pentru soluții ci nu puneri de probleme și observații așa-zis pertinente, am ajuns la un oarecare rezultat: reforma urgentă a educației. O soluție care nu ar ajuta România în următoarele 5 minute și nici măcar în următorii 5 ani dar cu siguranță, în 15-20 de ani de la aplicarea sa, am vedea îmbunătățiri considerabile. De ce cred asta? Simplu…!

Suntem cu toții de acord că nația noastră are mari probleme de mentalitate iar omul, așa cum îl știm noi azi, are 2 mari “furnizori” de principii, valori și idei: familia și școala. Mai sunt și alții dar mici. Dacă fac o călătorie în trecutul meu ca și elev sau student, voi găsi niște greșeli ireparabile pe care mentorii și discipolii le perpetuează, fără doar și poate, până-n în ziua de astăzi. Școala este băgată pe gât cu de-a sila iar învățăceii găsesc resursele și uneltele necesare ca să “fenteze” regulile și reguli-maker-ii în încercarea de a-și lăsa creierul încărcat cu hormoni… gol! Neted!

Pentru elevi, școala este sălașul dătător de fantezii și descărcări sexuale iar învățătura este o chestie formală și inutilă care de multe ori le încurcă programul. Mai pe scurt, școala este un soi de club cu gagici multe dar în care DJ-ul este o babă urâtă și surdă care pune muzică religioasă.

Istoria e o chestie plicticoasă, cu mulți ani inutili, matematica la fel, doar că cu cifre, româna tot așa, dar cu cuvinte… Până la urmă, cam toate materiile reprezintă un amalgam neînțeles și desuet pe care toți vrem, am vrut și vom vrea să-l fentăm. Metodele de “copiat” vor fi mereu demne de premii la “salonul de la Geneva” iar creierele noastre demne de “premiul pentru întreaga carieră”… decernat la 15 ani.

Deși, cu siguranță, cei mai mulți vor spune că elevii sunt cei vinovați de prostia lor, sunt convins că nu este așa. Sistemul de învățământ cred eu că este deficitar, și pot dovedi acest lucru. Simplu! Se ia un profesor de matematică de liceu și se testează cu materia de limba română din clasa generală. Se ia un profesor de liceu de limba română și se testează cu materia de biologie de clasa a 7-a sau 8-a. Și tot așa… Rezultatele cred eu că ar fi cel puțin spectaculoase… în dezastrul lor! Cu ce au rămas ei, ETALOANELE de inteligență, din MAREA MATERIE pe care au “înghițit-o” cu de-a sila la vremea lor? Cu fix… pixul, îmi scuzați aluzia erotică!

Cercul vicios în care ne învârtim se poate rupe relativ simplu. Liceul ar trebui să asigure oricărui absolvent, o bază solidă de cultură generală, ci nu un conglomerat nefast și indescifrabil de informații pe care un adolescent de 16-18 ani, cu erecție și umectare cronică, le va arunca în gunoiul reprimat și frustrant al gândirii, odată cu “luarea bacului”. Cred că dacă testezi un absolvent de liceu, 3 luni mai târziu, cu aceiași materie din care a dat examenul de bacalaureat, ar pica testarea. Ideea de “ah ce bine că am scăpat, băgami-aș (&*^%%#!@#!^&%%*) în el de liceu” este atât de prezentă și intensă, încât, cu siguranță, IQ-ul scade dramatic în primul an de facultate, urmând să se recupereze handicapul în următorii, dacă acest lucru va mai fi posibil vreodată…!

Din păcate, toate aceste “găuri”, pe care învățăcelul și le “plantează” cu mare grijă în creieri, se vor răzbuna crunt mai târziu, când nația sa va fi alcătuită din mulți ca el. Din ce în ce mai mulți ca el. Oameni care nu vor ști să-și protejeze identitatea, cultura, patrimoniul și integritatea. Oameni care nu vor ști să-și educe copiii. O nație care s-a “fentat” singură!

Voi continua acest subiect cu și despre “educația până în facultate”… Curând.