Mă gândeam deunăzi la unul dintre comentariile postării anterioare, cu și despre Remus Cernea. Am aflat că “e ateu…”. Am început să caut prin internet. Mi se părea imposibil, ca în sfârșit, după ce am găsit un om pe care să-l votez, acesta să aibă un defect major adică să fie ateu. Printre altele, am discutat chiar și cu secretarul general de la partidul său, Silviu Dumitru, și mi-am dat seama că nu era chiar așa. În fine…
Am picat nițel pe gânduri… Ultima oară când am intrat în biserică a fost acum 4 ani, la nunta mea, dacă țin bine minte, iar înainte de asta mai fusesem la o înmormântare cu 7 ani mai devreme. Deci iată-mă , acest “religios” “evlavios” “practicant”!
Așadar, nu merg la biserică! Asta mă face un om rău? Un păgân? Dacă mă întrebi pe mine, una dintre marile frici pe care le am este aceea de a-mi pierde credința. Aceea de a mă simți “trădat” de providență pentru ca mai apoi să mă îndoiesc și să mă răzvrătesc. Slavă Domnului, nu s-a întâmplat și nu-mi doresc asta! Totuși, nu mă simt atras de ceea ce a ajuns să însemne credința și biserca în vremurile actuale!
1. Jurăm pe Biblie la investirea în funcțiile statului pentru ca mai apoi să furăm și să mințim, iar asta e ok? Dumnezeu ne iartă?
2. Ne rugăm la EL doar atunci când suntem bolnavi sau când vrem să câștigăm la loto, iar când ne este bine, NOI am fost ăia care au reușit prin forțele lor! Nu?
3. Preoții pretind sume imense pentru nunți, botezuri și înmormântări. Ce se întâmplă dacă nu ai bani? Rămâi necăsătorit, nebotezat și neînmormântat?
4. În lume, războaiele religioase fac victime mai multe decât orice bombă nucleară, iar asta e normal?
Factorul catalitic în toate cele menționate mai devreme este unul singur: BANII. Lumea a ajuns, sau mai bine zis a rămas la stadiul în care Marea Credință, în fapt este cuantizată foarte concret în cifre. Icoana pe care nimeni nu o contestă sau blamează este BANCNOTA. Avem vise mari, planuri grandioase, resurse colosale dar un suflet mic, mic, mic. Din ce în ce mai mic. Comparativ, aproape, cu procentul nostru de uzitare a creierului.
Dumnezeu a fost, a rămas și va fi în și prin noi! Nu pe parbrizurile cu multe cruci întinse median de sus până jos, nu în icoanele lipite pe bordurile mașinilor, nu pe odorizantele cu poza lui Isus, agățate la oglinda retrovizoare… Avem călugări porno, preoți curvari, criminali sau pedofili… și tare îmi este teamă că cei pe care îi vedem la televizor nu sunt toți! Oameni care sunt altceva decât credem inițial. Oameni pe care îi credem curați. Nu vreau să fiu înțeles greșit! Sunt convins că sunt multe fețe bisericești care merită tot respectul, dar nu pot să nu observ și condamn deriva în care suntem!
Dumnezeu nu este simbolul fățărniciei, în fapt nu este simbol deloc! Dumnezeu, indiferent de nume sau crediță este TOT. Doar că înțelegerea acestui cuvânt din trei litere este cea mai grea misiune a lui Sapiens Sapiens.
Liberul nostru arbitru a fost inventat mult prea liber! Ironic, nu?
O descriere foarte interesanta asuprea unui subiect (din pacate) mult prea lasat de-o parte…
Cred ca sunt oarecum in aceeasi categorie.
Nu spun ca e bine, nu spun ca e rau, dar sunt momente cand ma gandesc ca ar fi bine sa mai trec pragul unei biserici, si asta tot pentru a ma simti EU mai bine. Nu pentru a ma ruga neaparat, nici macar de rusine, ci pentru ca sa ma reculeg.
5 minute de “meditatie” intr-o catedrala cred ca ma ajuta mai mult decat orice.
Din pacate nu o fac destul de des.
In rest, de acord cu problemele bisericii ca institutie. E jenant si extrem de trist ce se intampla. Nu trebuie insa sa ne influenteze asta, trebuie sa ne pastram convingerile.
In final, apropo de masini, iti recomand o poza care mie mi se pare tare de tot: http://chestii-care-ne-omoara.blogspot.com/2009/09/isus-security.html
Numa’ bine!
Foarte tare poza!
)
iti trimit urmatorul link:
http://remuscernea.ro/2009/08/de-ce-ma-consider-liber-cugetator/
remus cernea e un tip f destept…dar eu nu ma regasesc in argumentatia lui..ci mai degraba in replica ta ‘una dintre marile frici pe care le am este aceea de a-mi pierde credința’..
inca ceva ..nu cred ca pozitia lui in raport cu religia il face un candidat ‘de nevotat’…numai ca pe mine nu ma reprezinta – ca de altfel nici unul dintre cei care candideaza:-(
Mda, am citit… RC are o problemă nu cu religia ci cu restricțiile impuse de ea. Aici suntem de acord până la un punct. Ideile celor 10 porunci se regăsesc, fără doar și poate, în discursurile sale. Construcția frazelor vis-a-vis de viitor, copii, învățătură, toleranță… la fel. RC este un credincios dar își spune “liber cugetător”. Dacă ar inventa ceva deosebit, care nu s-a mai spus și făcut, atunci da, era liber cugetător însă platforma sa program este o adaptare modernă a oricărei legi bisericești. La bază stă tot BINELE…
Pe de altă parte, a nu crede în nimic înseamnă de fapt “a crede în inexistența a ceva”. Ateul este de fapt un mare credincios. El CREDE în ideea că nu există Dumnezeu iar asta este de compătimit ci nu de blamat. El nu a reușit să vibreze cu fenomenul “creației”.
Copiii se nasc mai mult decât atei, adică nici măcar nu cunosc NOȚIUNEA de Dumnezeu, iar noi îi convertim. Ateul sadea devine abia mai târziu, când neagă existența Lui. Între aceste două momente, familia, biserica și școala au un rol fundamental: acela de a “provoca” mica ființă la gândire, trăiri și fapte bune care să-l “conecteze” la Creator. Orice eșec în acest sens se datorează tuturor acestora de mai sus, în egală măsură.
Religia este un fenomen foarte interesant: reușește să hrănească și să incite atât omul cult cât și pe cel incult, iar asta nu este puțin lucru!
Am spus că îmi voi retrage sprijinul față de RC în momentul în care voi ajunge la concluzia că este ateu. Momentan nu îl consider așa! Ateismul se vede în fapte și idei iar în cazul lui RC nu am constatat vreo urmă de așa ceva…
Nota bene! Nu “trag cu dinții” de Remus Cernea și recunosc că entuziasmul mi-a mai scăzut față de ziua precedentă, însă tot îl consider o alegere bună!
eu merg duminica la biserica si de multe ori imi gasesc un sprijin in credinta,insa nu am ceva anume cu cei care nu cred.aveam,dar m-am calmat..e alegerea fiecaruia:)
si mhm.asta ar putea fi un minus pt remus pt ca babele “credincioase”,tzatzele..sunt corupte de la usa bisericii cu caietele,carnetele si tot felu de alte porcarii:)) si genu’ de persoane clar nu voteaza cu un ateu:))..dar nici nu cred ca s-ar astepta Remus la voturi de la Babaciuni:D
“Între aceste două momente, familia, biserica și școala au un rol fundamental: acela de a “provoca” mica ființă la gândire, trăiri și fapte bune care să-l “conecteze” la Creator.”
Imi pare rau, dar ai niste greseli in afirmatia asta. Rolul familiei si al scolii este sau ar trebui sa fie, intr-adevar, acela de a provoca la gandire mica fiinta insa nu cu scopul precis de a o conecta la un creator oarecare, ci pentru a o determina sa faca alegeri corecte si potrivite in viata, incluzand aici si alegerile in ceea ce priveste credinta sau necredinta. Asadar intr un sistem sanatos copilul ajunge sa traga singur concluziile in momentul in care este capabil sa o faca si nu este impins de la spate spre conexiuni cu Dumnezeu, Allah etc etc
Si ai grija la cuvinte. Nu incerca sa transformi ateismul intr un cult, ca nu e.
Viața este CREAȚIE, fie că accepți sau nu lucrul ăsta! Dacă tu consideri că niște elemente chimice s-au ciocnit întâmplător prin Univers și te-au făcut pe tine, atunci Leonardo da Vinci a fost doar un caricaturist.
… așa sunt eu, mai îngust la minte și nu văd Marele Adevăr!
Iti respect opinia, desi nu sunt de acord cu ea, insa raspunsul tau nu prea are legatura cu ce am scris eu mai sus. Mai citeste o data.
Mi-ar plăcea să-ţi pot spune că are rost ceea ce tocmai discutăm!
Nu numai ca nu are rost, dar nici macar nu se poate numi discutie…