Marius Popa blog

Săptămâna viitoare, joi (5 noi.), pe Radio Lynx, la emisiunea “Tu ce faci?“, îl voi avea ca invitat pe Bogdan Talașman, actor la Teatrul Mic din București, și vom vorbi despre umorul românesc contemporan. Aștept sugestiile voastre pentru dezbatere. Ce vă nemulțumește la umorul nostru neaoș pe care-l vedem prin seriale, emisiuni sau presă? Ce ar trebui păstrat și ce ar trebui să uităm? De ce nu mai auzim bancuri bune de câțiva ani încoace?

Later Edit:

Două blonde stăteau de vorbă:
- Vai dragă, iar vreau să merg la Paris!
- Dar ce, ai mai fost vreodată?
- Nu, am mai vrut!

De mâine (joi), începând cu ora 14 o să mă găsiți la postul de radio pe net www.radiolynx.ro la emisiunea “Tu ce faci?”. Recomandări cu evenimentele săptămânii, discuții pe teme date cu telefoane în direct și invitați. O să încerc să fac lucrurile fără clasicile șabloane și cu promisiunea că atunci când voi primi sfaturi să țin seamă de ele. Vă aștept și cu reacții! Pe mâine, dar!

Am văzut cel mai recent clip Depeche Mode la piesa “Hole to feed“. Cel mai nimerit cuvânt care l-ar caracteriza ar fi “bolnav”. Lipsa ideilor, drogurile, Jumanji… sau mai ştii ce mama dracului altceva, face ca starea pe care o primesc atunci când ascult şi vizualizez să fie una profund negativă. Mă întreb care e rostul clipurilor de acest gen? Vor să fie inteligenţi? Vor să… ce? Faptul că ai libertatea de a-ţi exprima demenţa este un lucru bun?

Nu o să spun mai multe cuvinte despre cel mai recent clip Rammstein cu al său “Pussy” care este porno total. Nu sexy, nu soft ci XXX. Nu am pus link la el căci mă îndoiesc că un simplu “search” cu tag-urile “Rammstein” şi “Pussy Uncensored” nu dă roadele scontate.

Asta este direcţia? Acceptăm să ne facem creierii praf şi cu muzica pe care o ascultăm? “Pussy” cel puţin, e în heavy rotation la Radio Guerrilla. SUPER! M-au cam desumflat cu treaba asta! Sau poate nu sunt eu destul de vizionar. Poate că de fapt porno-ul public e bun. Şi psihedelicul ăla bolnav la fel. Poate că uşor-uşor o să avem nevoie de barbiturice. Şi de Xanax. Şi de Colt 9mm. Puii mei!

Ascult de câteva zile un post american de radio pe net, Abigail. (Cel mai fain de ascultat radio pe net este via Itunes. Aveţi sute de posturi din care puteţi alege, din toate genurile muzicale.) Acesta, despre care vă vorbeam, difuzează numai muzică veche şi calmă. Este surprinzător să constaţi pacea din tine ascultând astfel de piese. Nu ai cum să nu observi căldura, sinceritatea şi pasiunea din ele. Cele mai multe nu sunt cântate de nişte voci nemaiîntâlnite sau nu sunt nişte mari capodopere artistice în schimb ajung acolo unde trebuie. Exact cum micul plasture oblojeşte o inconsiderabilă zgârietură, o melodie îţi poate da o doza de 3 minute de calm interior. Nu e mult dar e important.

Azi ascult două piese - una din 1982, Neil Diamond - Heartlight și cealaltă din din 1978, Commodores - Three times a lady

Neil Diamond - Heartlight
Asculta mai multe audio Muzica

Commodores-Three Times A Lady
Asculta mai multe audio Muzica

Ideea postului ăsta mi-a venit după ce, în urma poveştii cu BGS-ul la mall, un prieten îmi spune: “Vezi mă, dacă erai Dan Bitman, nu se mai lua nimeni de tine!”. Deci, concluzionând, cel mai bun scut împotriva mârlăniilor este celebritatea… Şi acum eu:

De fiecare dată, am renunţat de bună voie la celebritate. Latin Expres, Spin, Cronica Cârcotaşilor etc, etc. Când un proiect nu mă mai reprezenta, pur şi simplu abandonam. Nu mă interesa că asta o să-mi afecteze celebritatea. Pentru mine această noţinune nu are nicio însemnătate. “Da, da, şi strugurii sunt acri, a zis vulpea” mai zic unii. Asta e! Cine nu mă crede, să fie sănătos. Mie îmi place “low profile”. Să ştiu eu că toate lucrurile funcţionează, că sunt împlinit şi că ceea ce construiesc merită tot efortul. Şi asta îmi este suficient. Nu apar în “Click” sau “Ciao!”, nu mă cheamă Măruţă la el în emisiune, nici Dan Diaconescu, nici “Acces Direct”… SUPER! Ca şi dezvoltare personală nu am pierdut nimic. Publicul meu, prezent la cluburi şi la petrecerile private îmi este suficient, iar faptul că în cel mai mare promotor al artiştilor independenţi DIN LUME, la categoria rock-funk, POPAS este pe primul loc, iar ceilalţi sunt din SUA, Australia sau UK… iar îmi este suficient.

Sunt muzician pentru că nu ştiu să fiu altceva! Dacă uneori se întâmplă să fii şi celebru este ok, dar dacă nu, nu e nicio nenorocire! Tot artist rămâi. Celebritatea este un efect secundar. La unii apare, la alţii nu. Pentru mine este ca şi moartea: nu mi-o doresc dar nici nu mi-e frică de ea!

Unul dintre cele mai penibile momente din viaţa mea s-a întâmplat aseară în Vitan Mall. Fiică-mea tuşea tare, şi pentru că farmacia din Mall era singură deschisă la ora 20.00, duminica, mi-am tras hanoracul pe mine, ghetele şi am ieşit pe ploaie să îmi fac datoria de tată responsabil. Nu am luat maşina, căci oricum era aproape şi probabil nu aş fi găsit niciun loc de parcare.

Intru în farmacie, stau la coadă, cumpăr, ies în hol, îmi pun gluga pe cap şi când să părăsesc Mall-ul… simt o mână, pe umăr, care mă opreşte şi o voce care mă strigă “Frăţior, ia stai aşa!” Mă întorc, auzind asemenea cuvinte alese, hotărât să mi ţi-l iau pe interlocutor la rost. Ditamai gealatul BGS se uită încruntat la mine şi mă întreabă “Ce ai sub hanorac? Ia descheie-te puţin!” Vă daţi seama că tensiunea mea a ajuns la 40 cu 40 în secunda doi! “Tu cu cine vorbeşti mă”, îl apostrofez pe grobian? “Cu tine! Descheie-te la hanorac puţin” Enervat la culme îi spun “Ia cheamă-ţi tu un superior”! Gorila dă prin staţie şi mai vin vreo 4 gealaţi. Deci iată-mă în Vitan Mall, înconjurat de malaci şi cu toată lumea adunată ca la urs. “S-a furat o pereche de blugi de la Tommy Hilfigger şi te potriveşti descrierii: 1,70 cu cioc, hanorac şi cu o pungă de Centrofarm în mână” îmi spune Jvaiţănegăr ăsta. Am zis că turbez. Pe lângă cuvintele “de bine” pe care le-am atribuit elefanţilor păzitori le-am mai şi spus că mă uit la ei cât sunt de papagali şi mă îngrozeşte faptul că de fapt la mine acasă, culmea, am monitorizare 24/24 de la BGS, şi că vai de capul lor ce referat o să le fac.

Bineînţeles că a trebuit să merg cu ei după mine la magazinul ăla cu “blugi”, în care nu intrasem în viaţa mea, ca să mă identifice. Că doar mă prinseseră, ci dreacu! Ce faţă au făcut vânzătorii când intru în magazin, mă duc la casă şi le spun “Hai că m-au capturat!”. Se uitau ăia la mine ca râma la sudură. “Dar nu e el” a bâjguit omul de acolo, cu juma’ de gură. “Normal că nu sunt eu, în P**a mea! Eu trebuie să ajung acasă cu medicamentele pentru fii-mea, f**-vă în gură de incompetenţi!”

Are rost să spun că nu şi-a cerut nimeni scuze? M-au făcut de căcat cu Mall-ul plin şi nici măcar vreun semn de educaţie primară nu am văzut. La ieşire, gelatul iniţial mă întrebă cu un ton superior: “E, s-a rezolvat?” “Ce morţii m˙**** să se rezolve, băgami-aş **** &$&^$%&^!%^@#!*_$+*%*(U&^#@*&%$*!&^%&@#”

Şi-au trăit fericiţi, cei săraci cu duhul, pân’ la adânci bătrâneţi!

este o piesă de teatru scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt şi pusă în scena Teatrului Mic de Alice Barb. Faptul că la 5 minute după ce am intrat în casă, întors de la spectacol, mi-a venit să scriu despre ea, este un lucru bun. Piesa m-a impresionat pe alocuri şi chiar mi-a hrănit intelectul şi starea, dincolo de unele aspecte pe care eu le-aş amenda vis-a-vis de punerea în scenă şi de jocul actoricesc. Per total nota pe care aş acorda-o ar fi destul de mare şi recomandarea mea ar fi aceea de a merge să o vedeţi. Se joacă, din câte ştiu eu, vinerea şi sâmbăta, aşa că nu uitaţi să vă procuraţi bilete din timp!

Din distribuţia spectacolului fac parte actorii: Ovidiu Niculescu, Valentina Popa, Mihai Dinvale, Adriana Şchiopu, Bogdan Talaşman, Liliana Pană, Ana Bart, Traian Vlaş şi Carmen Lupei. Coregrafia spectacolului este semnată de Răzvan Mazilu.

sunt 2 documentare extrem de bine făcute, şi pentru că nu am ştiut exact pe care să vi-l recomand mai întâi am zis să scriu puţin despre ambele.

“Heretic” conţine şase episoade făcute de BBC despre şase oameni speciali care au descoperit lucruri atât de importante şi de controversate încât au avut foarte mult de suferit de pe urma lor. Alţi oameni de ştiinţă, profesori, oameni de presă sau chiar feţe bisericeşti au reuşit să facă in aşa fel încât ceea ce ar fi trebuit să revoluţioneze de fapt să fie denigrat, îngropat sau pur şi simplu interzis.

“Cosmos” conţine tot şase părţi şi este un documentar foarte fain făcut de Carl Sagan, in care se dezbat Universul şi misterele sale.

Primul gând care mi-a venit in minte după ce am urmărit primele două părţi din “Heretic” a fost că, de fapt, omul nu a evoluat foarte mult ca spiritualitate in ultimii 2000 de ani, dacă ne gândim bine la cei care l-au răstignit pe Isus. Ei întâi l-au luat în derîdere, considerându-l un eretic. Și erau susținuți de marea masă care acum se închină prin tramvaie, când trec pe lângă vreo biserică. În fond, ceea ce este revoluţionar, dacă nu este pe placul “celor cu putere de decizie” este automat “omorât cu pietre”, fapt care există probabil incă de la invenţia societăţii, şi care nu-şi va găsi sfârşitul prea curând.

De bine, de rău, avem totuşi acces la multă informaţie şi manipularea maselor are încă foarte multe hibe, aşa că bucuraţi-vă de aceste două documentare precum şi de multe alte lucruri pe care Internetul (trăiască familia lui! :)) ) ni le oferă din plin în afară de porno, crime şi bârfe!

Azi ascult U2 - Beatiful day

U2 - Beautiful Day
Asculta mai multe audio Muzica

Aveţi linkul de AICI. Principiul este simplu: alegeţi un număr de 2 cifre, adunaţi cifrele, scădeţi din numărul iniţial suma celor 2 cifre şi verificaţi semnul corespunzător rezultatului. După aceea daţi click pe glob şi… enervaţi-vă de fiecare dată :)) Exemplu: Aleg cifra 23. Scad din 23 suma dintre 2 şi 3 adică 23-5 = 18. Verific semnul corespunzător cifrei 18 şi dau click pe glob.

Edit: Jucaţi-l înainte de a citi comentariile pentru că acolo se deconspiră principiul

Am mai primit un mail legat de “2012″ pe care vi-l împărtăşesc:

NASA a lansat o avertizare, cel puţin ciudată, anunţând faptul că în 2012 lumea va fi măturată de o furtună solară.

Maya rămâne o civilizaţie misterioasă, apărută din neant şi cu o origine încă nedesluşită, la fel ca în cazul Sumerului, Indului sau Egiptului Antic. O civilizaţie cu un calendar inexplicabil de asemănător cu cel al dacilor, cu date cosmice calculate până la milioane de ani în trecut, deci având cunoştiinţe astronomice extraordinar de avansate. O dovadă în acest sens este şi calendarul, de o exactitate demnă de secolul XX. Anul mayaş avea 365,242129 zile, în condiţiile în care actualele calcule dimensionează anul la 365,242198 zile. Pentru comparaţie, să reţinem un amănunt: calendarul Gregorian indică 365,2425 zile. Deşi extraordinar de exact, calendarul mayaş se opreşte în 22 decembrie 2012 ! Această dată obsedează omenirea de câteva secole şi i s-au căutat diverse explicaţii, majoritatea de esenţă religioasă, mai ales că unele pasaje oferă argumente în acest sens. Vom vedea, însă, că Sfârşitul Timpului nu este şi Sfârşitul Lumii, cum greşit s-a înţeles şi transmis prin Biblie. Schimbările care se aşteaptă în 2012 vor modifica total viaţa pe Terra şi omenirea însăşi. Read the rest of this entry »