Mă tot întâlnesc cu oameni de business, cu prieteni, cu oameni din bănci, din politică… şi toţi spun la fel. După alegeri vine cataclismul! Disponibilizări, blocaje financiare, şomeri, infracţionalitate, etc, etc. De ce după alegeri? Pentru că lucrurile se ţin incă sub control cu banii imprumutaţi de la FMI, ca lumea să nu fie nemulţumită şi să-i reteze şansele lui Băse la tron.
Fraţilor, ma credeţi că nu am nicio reacţie? Mă credeţi că nu mă atinge nimic? Ei bine, nici la mine treaba nu stă tocmai roz. Am o afacere care imi mănâncă mai toţi banii în loc să îmi producă, cu albumul nu am mai făcut nimic pentru că radiourile nu sunt interesate decât de comercial facil, in ultima vreme cântăm la nunţi de mi s-a acrit, banii nu mai sunt aceiaşi şi cu toate astea… NU AM NICIO FRICĂ. Ba mai mult, o să mă apuc şi de voluntariat. Ştiţi voi, lucrul în ONG-urile alea în care se incearcă rezolvarea unor probleme sociale importante şi în urma căruia nu primeşti niciun ban. De unde şi numele. VOLUNTARiat. Tot timpul liber pe care-l voi avea, o să-l dedic unor proiecte care mă vor face să cred in ele. Se prea poate să fiu un inconştient iremediabil! Dar nu cred…
Nu cred în probleme fără soluţii iar din rahat poţi face sabie cu laser dacă este cazul, trebuie doar să îţi dai codul de bare jos de pe pleoape! Hai să recunoaştem: suntem la podea şi numărătoarea a ajuns la 9… Singurul lucru care ne desparte de un K.O. este un cutremur care să abată atenţia arbitrului de la meci. Sau o explozie. Sau o cometă. Sau… Sau te ridici brusc. Cu un flic-flac. Şi să continui. Ca un inconştient care îşi reneagă ADN-ul. Ca o brută de 2 metri încorsetată într-un trup firav de 1,50. Ca un erou imobilizat în scaunul cu rotile care îşi dă seama că are nevoie de o parapantă.
De ce să faci asta? PENTRU CĂ AI DREPTUL SĂ O FACI. Ai dreptul să duci o viaţă mai bună, ai dreptul să fii inteligent, ai dreptul să fii sănătos, ai dreptul să fii iubit, ai dreptul să îţi creşti copiii într-un mediu civilizat şi curat, ai dreptul să… fii altruist. Spiritul civic, curăţenia, respectarea drepturilor, protejarea mediului…, toate aceste aspecte care descriu o societate evoluată şi prosperă au la bază un mare factor declanşator: ALTRUISMUL.
Şi ce ne vom face cu cei care vor profita de pe urma altruismului nostru? Asta este cea mai grea intrebare şi cel mai negru gând. Cum poţi proteja ceea ce construieşti? Cum poţi fi sigur că mărul pe care îl creşti cu atâta atenţie nu va colcăi de omizi şi de viermi?
Ai observat că atunci când faci o faptă bună şi cineva îţi răspunde cu rău, brusc sufletul tău se transformă? Ai observat că atunci când ţi se face o nedreptate îţi creşte adrenalina, pulsul, tensiunea şi mai ai doar o frimitură de “om bun” in tine, înainte să te ridici şi să-ţi nimiceşti adversarul? De câte ori nu ai rostit răspicat “până aici!” ? Ei bine, fără să vrei, îţi răspunzi singur la toate problemele de mai sus.
Simplul fapt că aperi o cauză nobilă îţi va da puteri şi resurse nebănuite. Şi intelectuale şi fizice. Important este să ai ce proteja! Să construieşti ceva in care să crezi! Să iubeşti ceea ce ai făcut! Să fii gata să trăieşti cu scop şi să mori împlinit!
Azi ascult Hans Zimmer – Gladiator Main Theme
GLADIATOR
Asculta mai multe audio Muzica

Comments (6) »
Hai sus! Bravo tie, asteptam de mult momentul asta si implicit postul asta pe blog
Sa ne tii la curent
POPAS(cult) si inca nu imi revin….
nu cred ca intalnirea din aceasta seara a fost ceva intamplator.
Sa fie intr-un ceas bun! (ca doar a fost 8 septembrie, nu?)
Altruismul poate fi grauntele de mustar care muta muntii
.
A bientot,
Adina
Am auzit si eu teoria asta de mai multe ori, incat am inceput sa ma intreb daca nu cumva … asa o fi. Poate, nu sunt expert in economie si politici. Daca e sa ma uit in urma cu doar un an,aceeasi perioada, imi e mai greu acum. Cu toate astea, (inexplicabil?) continui sa am o stare interesanta de…optimism.
Cat despre muzica difuzata de radiourile de la noi si de “politicile” duse, ma opresc din comentat. N-as face decat sa ma enervez cumplit, again.
prieten drag, nu pot decat sa ma bucur din tot sufletul meu de cetatean international(adica nomad) care sunt…atat…
@Adina: Mi-a făcut o reală plăcere să vă cunosc! Este o raritate în vremurile astea, ca oamenii trecuţi de 40 de ani, precum Gabriel şi cu tine, să fie preocupaţi de poezie, carte, cenaclu, ONG… şi alte lucruri de acest fel. Felicitări pentru tot ceea ce faceţi! Sper să găsim lucruri comune pe care să le putem realiza!
@Marius: vom gasi, de noi depinde. Daca ai propuneri de proiecte pe care crezi ca le putem realiza impreuna, nu ezita sa ne contactezi. pana una alta, sper sa ajungem vineri in becker sa va vedem cantand.
Mult succes!
Adina