Citeam la îndemnul lui Tudor Chirilă, interviul cu Andrei Pleşu din ziarul Adevărul (pe care îl puteţi găsi AICI) şi bineînţeles că am picat iar cu capul în jos, în butoiul cu instrospecţie. Lupta ce se dă în mine este legată de paritatea vorbe/fapte.
Nu puţini sunt aceia care realizează că naţia noastră merge pe un drum anevoios către… nimic. Nu puţini sunt cei care trag semnale de alarmă. Însă cei care cu adevărat fac ceva sunt cei din tabăra opusă. Omul “bun” are o mare problemă. Un mare defect. Gradul său de resemnare este maxim spre deosebire de “adversarul” său. (Apropos – “Satan” de fapt în limba evreilor înseamnă “Adversar”) Dacă elitele au ca şi trăsătură de bază individualitatea, marea masă kamikazică este carcterizată prin unitate. Cu alte cuvinte cei care se şi ne distrug sunt uniţi, iar cei care pot reprezenta reduta evoluţiei sunt rarefiaţi.
Dar cum apare problema asta?
Răspunsul, la un moment dat, îl putem găsi în “cunoaştere”. Citind, experimentând, concluzionând ajungi la un grad de cunoaştere care nu face altceva decât să sape o prăpastie adâncă între tine şi Marea Masă. Ori, tu nu eşti un independent absolut. Nici măcar relativ, de fapt. Procentual vorbind, stai cam 75% din timpul tău printre ignoranţi, diletanţi şi cabotini deci practic cogniţia ta devine un stigmat in tot acest context. Şi atunci, mai are rost să fii inteligent? Ei bine, da!
Chiar dacă doare, himenul trebuie rupt! În fapt, Maşiniştii, cei care manevrează dupa bunul plac gloate, guverne, sisteme, naţii, nu pot fi altfel decât foarte inteligenţi. Culţi de rasă. Atotcunoscători. Doar că sunt “adversari”. Şi nu au cu cine lupta. Marea Masă este fricoasă, are ce pierde, plânge la telenovele şi nu pierde “Trădaţi în dragoste”, pentru că e cool să fi dobitoc. Şi uite aşa realizăm încet-încet că sclavia post-modernistă nu se mai face cu lanţul ci cu psihologia.
Mâncaţi Fast-Food! (Dereglările chimice la care va fi supus organismul sunt atât de importante încât va fi avariat inclusiv intelectul. “O minte sănătoasă într-un corp sănătos” nu este o sintagmă aberantă) Faceţi sex în grup şi băliţi pe RedTube! Uitaţi-vă la televizor! Ascultaţi radio! Citiţi presa! Acestea sunt doar câteva “îndemnuri” care ne sunt inseminate atent în subcoştient, în permanenţă. De prieteni, de cunoscuţi, de… aproape toată lumea. “Ai auzit ce a făcut ăla?”, “Te-ai uitat la OTV la aia?”, “I-ai tras-o ăleia?”… şi tot aşa.
Ar trebui să realizăm retardul din noi şi să decidem: îl hrănim sau il anihilăm? Măcar puţin…
Azi ascult tot un artist Indie: Gladstone – Time to travel
