Posted by Marius Popa on 26th September 2009 in Muzica, Special
In primul rand vreau sa va spun ca accesul la internet aici pe insula este foarte greoi si tocmai de aceea nu am reusit sa mai fac update-uri. Abia acum am dat de o conexiune. Dupa cum se poate vedea nu pot folosi diacriticile pentru ca nu sunt pe laptopul meu si asta ma cam sacaie. Oricum…
Mare surpriza! Va povesteam acum ceva vreme despre broadjam.com si va spuneam ca este cel mai important portal care sustine artistii independenti din toata lumea, avand inscrisi cam 70.000 de muzicieni, cea mai mare parte fiind din USA si UK. Am inscris Popas in acest site si bineinteles, am pus la dispozitia acestuia si piesele de pe albumul nostru, Flickering Hostile. Acum am primit un mail oficial cu felicitari in care sunt anuntat ca piesa “Dreaming” a intrat in TOP 10 pe regiunea Europe, mai precis pe locul 6, datorita reviewurilor foarte bune. Sper sa apuce sa asculte si “What you are” :)). O sa revin cu detalii despre ce oportunitati apar odata cu acest lucru. Pana atunci ma intorc sa mai beau niste OUZO spre a sarbatori.
Partea si mai interesanta este ca pe “Southern Europe” este catalogata drept… NUMBER ONE. Ce chestie…!
Posted by Marius Popa on 21st September 2009 in Suete
Avem bagajele gata! Mâine pornim către concediul mult visat, de 10 zile pe insula Hydra din sudul Atenei. O să-mi iau laptopul cu mine şi aparatul foto. Prima dată când am ajuns acolo am fost fascinat şi abia mai târziu am aflat că este “insula artiştilor”. Aşadar, Paradise, here I come!
Posted by Marius Popa on 18th September 2009 in Fun
Recunosc cu sinceritate că sunt un susţinator al muzicii româneşti, sau mai bine zis, sunt un susţinător al demersului înspre calitate al muzicii româneşti! Periplul meu prin on-line, pentru a afla cât mai multă muzică românească, este generat de multe ori de rezultatele lui “Google search”, logic! Aşadar…
Dau în google.ro un “search” cu banalul “muzica romaneasca”. Buuun! Prima opţiune - e-muzica.net. Click! Aici am prima lovitură la ficat: pagina este plină de manele. Cata Boss (Cata Boss? - există şi ăsta?? what the fuck?), Nicolae Guta (fără diacritice sună mult mai bine… Guta sau Gută) şi alţi “regi”, “prinți”, “padișahi” și “maharajahi”. Să nu mă pierd cu firea, zic! Cine știe?
Undeva, tremurând de frig in dreapta, găsesc optiunea cu accesarea paginii de rock. In sfârșit… Click! Apare o listă cu “Omul cu șobolani”, “Iris” etc… Click pe “Omul cu șobolani”. Apar piese cu trupa respectivă și… surprizăăăă! În josul paginii mai avem ca recomandare, sub titlul de “Melodii asemănătoare” ce credeți? Maneleeeee! “Diamant din Pașcani” (ce-aveți frate?), “Dorel de la Popești”, și alții… Tot în dreapta, o fată mă intreabă vinovată dacă îmi place sexul oral? Măi “păpușe”, acu’ că veni vorba, nu mai știu?! Știi cum e… depinde de care parte a “ecranului” te afli!
În concluzie, o să merg cât de curând la “Miss Piranda” la un concert de ska-punk cu Gută, Diamant șî încă nește formațîi d-astea, în speranța că la final o să-și spargă “acordeioanele” și o să facă anarhie! SĂ ȘTIEEEEEE!
Posted by Marius Popa on 17th September 2009 in Muzica
Alternosfera, grup infiinţat în Chişinău in 1998, mi-a captat atenţie acum câţiva ani cu piesa “Wamintirile”.
Review-ul meu, pentru “Flori de mai”, arată cam aşa, dând note de la 1 la 5, unde 1 înseamnă “mai trebuie lucrat” iar 5 înseamnă “excelent”
Gen - rock alternativ
Potențial comercial - 4/5
Simpatia față de artist - 5/5
Simpatia față de cântec - 4/5
Calitatea versurilor - 3/5
Calitatea muzicii - 4/5
Calitatea interpretării vocale - 4/5
Calitatea orchestrației - 4/5
Calitatea inregistrării - 5/5
Originalitate - 4/5
Punctaj de ansamblu - 4/5
Comentarii pozitive: Linia de chitară acustică de pe intro este foarte caldă şi bine concepută; starea creată pe strofe, acolo unde chitara acustică şi vocea fac legea, este foarte interesantă şi acelaşi lucru îl sesisez şi pe pasajul de “middle part” de la minutul 3,11; chitara bas “leagă” foarte bine partea de groove; intervenţiile de chitară electrică de pe parcursul piesei, simple şi foarte bine aşezate în “discursul muzical”.
Comentarii constructive: Am ceva obiecţii la tobe care cu siguranţă sunt din sampler, mai bine zis legăturile dintre strofe şi refrene folosesc breakurile de premier care conţin sunete de aceleaşi velocităţi. Cuantizate fiind, le face şi mai robotice. La mastering, riff-urile de chitară de pe refren îngroapă puţin vocea. Tonurile de chitară mi-ar fi plăcut cu mai multă “carne”.
(Eh, ce să-i faci, jargoanele noastre… :)) )
* Părerile îmi aparţinin totalitate şi exprimă convingerile personale!
Posted by Marius Popa on 15th September 2009 in Muzica
Atenţie, tunuri în aer, foc! Salvele de tun şi respectele mele merg acum către trupa Kumm şi piesa, cu videoclip, “Morsa”. Review-ul meu arată cam aşa, dând note de la 1 la 5, unde 1 înseamnă “mai trebuie lucrat” iar 5 înseamnă “excelent”
Gen - pop-rock
Potențial comercial - 4/5
Simpatia față de artist - 5/5
Simpatia față de cântec - 5/5
Calitatea versurilor - 5/5
Calitatea muzicii - 4/5
Calitatea interpretării vocale - 4/5
Calitatea orchestrației - 4/5
Calitatea inregistrării - 3/5
Originalitate - 4/5
Punctaj de ansamblu - 4/5
Comentarii pozitive: Piesa are o stare haioasă, versurile alcătuiesc o imagine boemă și sinceră, videoclipul “de buget redus” este bine lucrat și chiar are acel “ceva” special, părțile bine structurate.
Comentarii constructive: Partea de “uuu” vocal de la minutul 2.50 este mixată la volum prea mic, saxofonul nu îl prea aud iar terminarea piesei prin “fade-out” nu e cea mai fericită.
* Părerile îmi aparţinin totalitate şi exprimă convingerile personale!
Posted by Marius Popa on 15th September 2009 in Special
Citeam la îndemnul lui Tudor Chirilă, interviul cu Andrei Pleşu din ziarul Adevărul (pe care îl puteţi găsi AICI) şi bineînţeles că am picat iar cu capul în jos, în butoiul cu instrospecţie. Lupta ce se dă în mine este legată de paritatea vorbe/fapte.
Nu puţini sunt aceia care realizează că naţia noastră merge pe un drum anevoios către… nimic. Nu puţini sunt cei care trag semnale de alarmă. Însă cei care cu adevărat fac ceva sunt cei din tabăra opusă. Omul “bun” are o mare problemă. Un mare defect. Gradul său de resemnare este maxim spre deosebire de “adversarul” său. (Apropos - “Satan” de fapt în limba evreilor înseamnă “Adversar”) Dacă elitele au ca şi trăsătură de bază individualitatea, marea masă kamikazică este carcterizată prin unitate. Cu alte cuvinte cei care se şi ne distrug sunt uniţi, iar cei care pot reprezenta reduta evoluţiei sunt rarefiaţi.
Dar cum apare problema asta?
Răspunsul, la un moment dat, îl putem găsi în “cunoaştere”. Citind, experimentând, concluzionând ajungi la un grad de cunoaştere care nu face altceva decât să sape o prăpastie adâncă între tine şi Marea Masă. Ori, tu nu eşti un independent absolut. Nici măcar relativ, de fapt. Procentual vorbind, stai cam 75% din timpul tău printre ignoranţi, diletanţi şi cabotini deci practic cogniţia ta devine un stigmat in tot acest context. Şi atunci, mai are rost să fii inteligent? Ei bine, da!
Chiar dacă doare, himenul trebuie rupt! În fapt, Maşiniştii, cei care manevrează dupa bunul plac gloate, guverne, sisteme, naţii, nu pot fi altfel decât foarte inteligenţi. Culţi de rasă. Atotcunoscători. Doar că sunt “adversari”. Şi nu au cu cine lupta. Marea Masă este fricoasă, are ce pierde, plânge la telenovele şi nu pierde “Trădaţi în dragoste”, pentru că e cool să fi dobitoc. Şi uite aşa realizăm încet-încet că sclavia post-modernistă nu se mai face cu lanţul ci cu psihologia.
Mâncaţi Fast-Food! (Dereglările chimice la care va fi supus organismul sunt atât de importante încât va fi avariat inclusiv intelectul. “O minte sănătoasă într-un corp sănătos” nu este o sintagmă aberantă) Faceţi sex în grup şi băliţi pe RedTube! Uitaţi-vă la televizor! Ascultaţi radio! Citiţi presa! Acestea sunt doar câteva “îndemnuri” care ne sunt inseminate atent în subcoştient, în permanenţă. De prieteni, de cunoscuţi, de… aproape toată lumea. “Ai auzit ce a făcut ăla?”, “Te-ai uitat la OTV la aia?”, “I-ai tras-o ăleia?”… şi tot aşa.
Ar trebui să realizăm retardul din noi şi să decidem: îl hrănim sau il anihilăm? Măcar puţin…
Posted by Marius Popa on 11th September 2009 in Muzica
De bună seamă, cea mai importantă realizare a unui artist este să fie independent. Totodată, independenţa vine şi cu câteva probleme că, deh, nu se poate să le ai chiar pe toate! Marea problemă pe care fenomenul “Indie” o întâlneşte este promovarea. De vreme ce nu eşti afiliat unei case de producţie importante, unui manager “greu” sau mai ştiu eu cărei organizaţii cu influenţă, te confrunţi cu o piedică reală: radiourile nu te difuzează pentru că au tot felul de barter-uri cu producătorii şi dacă nu eşti cu ei atunci pur şi simplu nu contezi oricât de bun ai fii tu, iar difuzarea clipurilor şi apariţiile în mass-media au acelaşi principiu.
Aşadar eşti “INDIE” dar cam de tot. Doar dacă îţi faci tu radioul şi tv-ul tău, poate mai ai o şansă… În SUA, fenomenul luând amploare, au apărut minţi luminate care şi-au propus să îl sprijine şi atunci au luat naştere siturile gen BROADJAM care pe lângă faptul că înlesneşte promovarea artistilor independenţi, vine şi cu tot felul de “joburi” la care aceştia sunt invitaţi să participe. Concursuri, scriere de piese pentru alţi artişti consacraţi sau nu, scriere de coloane sonore de film, tv sau spectacole, vânzarea melodiilor on-line, mai bine zis o multime de facilităţi pe care o societate civilizată le pune la dispoziţie acelora care au talent dar nu doresc să facă parte din sistemul bolnav al show-businessului.
Evident că am înscris şi eu “POPAS” în acest site şi nu mică mi-a fost supriza să constat că primesc felicitări şi review-uri foarte bune la piesele noastre de către oameni de muzică din Anglia, SUA sau Irlanda. Deci incă o dată - dacă vrei, chiar se poate!
Veţi fi surprinşi, dacă veţi vizita situl mai sus amintit, de mulţimea de artişti foarte talentaţi şi de miile de piese foarte faine pe care le puteţi găsi acolo! Numai bine!
Posted by Marius Popa on 7th September 2009 in Special
Mă tot întâlnesc cu oameni de business, cu prieteni, cu oameni din bănci, din politică… şi toţi spun la fel. După alegeri vine cataclismul! Disponibilizări, blocaje financiare, şomeri, infracţionalitate, etc, etc. De ce după alegeri? Pentru că lucrurile se ţin incă sub control cu banii imprumutaţi de la FMI, ca lumea să nu fie nemulţumită şi să-i reteze şansele lui Băse la tron.
Fraţilor, ma credeţi că nu am nicio reacţie? Mă credeţi că nu mă atinge nimic? Ei bine, nici la mine treaba nu stă tocmai roz. Am o afacere care imi mănâncă mai toţi banii în loc să îmi producă, cu albumul nu am mai făcut nimic pentru că radiourile nu sunt interesate decât de comercial facil, in ultima vreme cântăm la nunţi de mi s-a acrit, banii nu mai sunt aceiaşi şi cu toate astea… NU AM NICIO FRICĂ. Ba mai mult, o să mă apuc şi de voluntariat. Ştiţi voi, lucrul în ONG-urile alea în care se incearcă rezolvarea unor probleme sociale importante şi în urma căruia nu primeşti niciun ban. De unde şi numele. VOLUNTARiat. Tot timpul liber pe care-l voi avea, o să-l dedic unor proiecte care mă vor face să cred in ele. Se prea poate să fiu un inconştient iremediabil! Dar nu cred…
Nu cred în probleme fără soluţii iar din rahat poţi face sabie cu laser dacă este cazul, trebuie doar să îţi dai codul de bare jos de pe pleoape! Hai să recunoaştem: suntem la podea şi numărătoarea a ajuns la 9… Singurul lucru care ne desparte de un K.O. este un cutremur care să abată atenţia arbitrului de la meci. Sau o explozie. Sau o cometă. Sau… Sau te ridici brusc. Cu un flic-flac. Şi să continui. Ca un inconştient care îşi reneagă ADN-ul. Ca o brută de 2 metri încorsetată într-un trup firav de 1,50. Ca un erou imobilizat în scaunul cu rotile care îşi dă seama că are nevoie de o parapantă.
De ce să faci asta? PENTRU CĂ AI DREPTUL SĂ O FACI. Ai dreptul să duci o viaţă mai bună, ai dreptul să fii inteligent, ai dreptul să fii sănătos, ai dreptul să fii iubit, ai dreptul să îţi creşti copiii într-un mediu civilizat şi curat, ai dreptul să… fii altruist. Spiritul civic, curăţenia, respectarea drepturilor, protejarea mediului…, toate aceste aspecte care descriu o societate evoluată şi prosperă au la bază un mare factor declanşator: ALTRUISMUL.
Şi ce ne vom face cu cei care vor profita de pe urma altruismului nostru? Asta este cea mai grea intrebare şi cel mai negru gând. Cum poţi proteja ceea ce construieşti? Cum poţi fi sigur că mărul pe care îl creşti cu atâta atenţie nu va colcăi de omizi şi de viermi?
Ai observat că atunci când faci o faptă bună şi cineva îţi răspunde cu rău, brusc sufletul tău se transformă? Ai observat că atunci când ţi se face o nedreptate îţi creşte adrenalina, pulsul, tensiunea şi mai ai doar o frimitură de “om bun” in tine, înainte să te ridici şi să-ţi nimiceşti adversarul? De câte ori nu ai rostit răspicat “până aici!” ? Ei bine, fără să vrei, îţi răspunzi singur la toate problemele de mai sus.
Simplul fapt că aperi o cauză nobilă îţi va da puteri şi resurse nebănuite. Şi intelectuale şi fizice. Important este să ai ce proteja! Să construieşti ceva in care să crezi! Să iubeşti ceea ce ai făcut! Să fii gata să trăieşti cu scop şi să mori împlinit!
Posted by Marius Popa on 4th September 2009 in Muzica
Am avut ieri repetiţie pentru că se apropie sezonul de cluburi şi vom veni cu o bună bucată de repertoriu nou de coveruri. Printre altele am făcut ceva U2-uri, un Alice Cooper şi un Pink Floyd. “Shine on you crazy diamond”. Măcar pentru piesa asta şi va merita să ne ascultaţi în concert.
Luasem o pauză şi ieşisem în faţa sălii de repetiţie să îmi “acompaniez” colegii care “trăgeau o pipă”. Atunci am început o discuţie despre ce şi cum te face să simţi un cântec aşa grozav ca cel de mai sus. Toţi am fost de acord că cel mai bun cuvânt folosit pentru a descrie acest fapt este “Mântuire”. Nu suntem nici pe departe nişte religioşi însă simplul fapt că doar ascultând câteva note muzicale şi brusc ai sentimentul de bine, de curat, de impăcat… este un lucru cel puţin grandios. Şi aşa ajungi de la Artă la Dumnezeu. Şi da! Dacă este făcută aşa cum numai unii o pot face, Arta este religie pură. Sunt cuvinte mari, dar nu cred că în van…
Posted by Marius Popa on 1st September 2009 in Special
Vă scriam eu pe blog acum ceva vreme că sunt trist căci nişte prieteni dragi mie şi Annei au plecat definitiv din ţară. Bine, trist pentru noi că nu ne mai vedem cu ei dar bucuros pentru ei că şi-au îndeplinit visul. Nu mică mi-a fost mirarea când, intrând pe blogul Laurei, am observat un articol din care aflam că au ajuns pe coperta ziarului Adevărul din 1 septembrie şi că povestea lor a fost primită cu entuziasm de către redacţie.
Aveţi AICI şi linkul on-line de la Adevărul, unde puteţi observa şi cele câteva zeci de comentarii, pro sau contra, ale cititorilor care probabil sunt cel puţin uimiţi de faptul că mai sunt oameni care au nebunia de a-şi îndeplini un vis şi de a-şi lua viaţa de la capăt aşa cum consideră ei că trebuie!
