Întrebarea asta mi-a venit în minte în timp ce încercam să-i gasesc un cadou fiicei mele, ce tocmai a împlinit 4 ani. Zece minute mai târziu pur şi simplu am renunţat, gândindu-mă că oricum va primi un munte de cadouri, probabil la fel de “originale” precum unul pe care l-aş fi ales eu insumi. Motivul renunţării mele a fost simplu: nu găseam ceva care să cred că o va satisface. Nu că ar fi un copil pretenţios, nici pe departe… s-ar fi bucurat de absolut orice, dar care ar fi jucăria sau cadoul care o face fericită? Şi atunci mi-am amintit de mine când eram copil.
Eu mă bucuram de orice căcăţiş cu care puteam naşte o poveste. Mă jucam cu o minge şi 2-3 ore, singur, imaginându-mi că sunt un mare fotbalist, în timp ce driblam pietrele. Îmi mai aduc aminte că mult mai mic fiind, cam pe la 4-5 ani, mă jucam cu mâinile goale imaginându-mi că sunt nişte soldaţi care se luptau între ei pentru supremaţia teritoriului (ceva fin… 
) ). În momentele acelea, micile mele invenţii îmi compensau lipsa oricărei jucării sau nevoi complementare. Pur şi simplu eram împlinit.
Ei bine, aici vroiam să ajung. Noi cumpărăm orice lucru pentru a putea fi cât mai aproape de genericul şi intangibilul “a fi fericit”. Practic, încercăm să ne cumpărăm pe “noi cei fericiţi” omiţând că “starea de bine” nu apare “având” obiecte ci folosind resursele noastre interioare pentru “a ajunge acolo”. Imaginaţia, creativitatea, depăsirea plafoanelor, crezul, … aceste “jucării” te duc în Marele Ţinut al Fericirii, ci nu Ferrari! Ajută şi el, dar merge mai încet. 
Ascult Ewan McGregor şi Nicole Kidman – Come what may
Moulin Rouge – Come What May
Asculta mai multe audio Muzica
pe 20?:D
si eu sunt nascuta pe 20:D
La mulţi ani! Anda e pe 19.
Daca i-ai fi luat un caine sau o pisica sau…un Ponei eu zic ca dadeai lovitura
:):)
mercii.la multi ani si ei:D
La multi ani! Pe la 3-4 ani am primit o chitara de jucarie pe care scria Gibson Les Paul…asta m-a facut mai tarziu sa ma apuc de clapa apoi de chitara. Ai fi putut incerca cu un instrument…
@AA: Uf, da, din păcate! Dacă îi faci o grădină zoologică, Anda e mega-fericită…
)))
@ furcu: Tu ce crezi? nu are ?
La multi ani!!!!!!!!!
Noi avem o gramada de cadouri pentru ea, aici…soare, ocean, nisip, banane, ananas, etc….toate gratis…asa ca anunta fata ca o asteptam la Salvador la aeroport…
O pupam toti trei….bine si pe voi doi…sa nu va suparati…:)))
Va pupăm şi noi! Şi pe micul Sasha din burtică!
Cumparam adesea, desi stim ca ce-i frumos si simplu nu poate fi cumparat. Dar nu putem negocia, vinde sau inchiria momente. Pentru ca momentele sunt acele clipe de care n-avem niciodata timp. Ce-ar fi sa ne croim carari din minute? Uneori, doua maini goale ce strang dezinteresat valoareaza mai mult decat ce s-ar putea oferi din ele. Si aproape toti avem doua maini,nu?
Salut.Sunt tipul care a luat intruderul de la tine (apropo,merge super si nu am avut nici cea mai mica problema acum abia astept vara sa ma dau din nou )ma regasesc si eu in spusele tale:”Eu mă bucuram de orice căcăţiş cu care puteam naşte o poveste.” nu am avut prea multe jucarii dar imaginatia ma lasa sa fiu cine vroiam eu sa fiu si imi faceam orice jucarie din cateva bete si bucatele de lemne din deseurile cumparate de tata pentru foc de la o fabrica de mobila ,imi faceam masini, trenuri ,avioane ,orice,si rar cand aveam o mingie de plastic era cea mai mare fericire iar cei mai buni prieteni ai mei erau animalel:,catelul,pisica,o vrabiuta bolnava pe care o gaseam si o ingrijeam,etc.aveam universul meu de copil.in concluzie pot spune ca nu am avut prea multe dar una peste alta am avut o copilarie fericita.cred ca ar trebui sa ne indreptam privirea catre lucrurile simple si sa incercam sa ne educam si copii in sensul asta.eu am ajuns la o concluzie cu cat ne dorim mai multe lucruri si mai scumpe cu atat suntem mai nefericiti,poate din cauza frustrarilor care apar din faptul ca nu putem obtine mereu ce ne dorim?ce crezi?
@giani – E o motocicletă faină! M-am despărţit cu greu de ea!
Revin la topic – concluzia asta am tras-o şi eu referitor la bani. Până la urmă fericirea constă în legăturile dintre oameni şi în cunoaşterea de sine. Ceea ce facem cu banii şi goana după ei, este un fel căsătorie cu păpuşa gonflabilă… Nu demonstrează decât că suntem penibili.