Să-mi fie iertat plasticul limbaj, ca să zic aşa! După o perioadă de contracte, negocieri… într-un cuvânt: PORCĂRII, am zis să ies aseară la Operetă. Buuuuun! Mânat şi de îndemnul unor amici, haideţi să haidem la Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian, la piesa “Odiseea Vîsoţki” în regia lui Alexander Hausvater. Prima oră şi jumătate nu am înţeles nimic, iar după 3 minute s-a terminat. Acum, încep eu spre a-mi pune probleme…
Nu contest faptul că sunt un imbecil incult, fanfaron şi filfizon, care nu înţeleg profundul şi intelectul şi care în întunericul prostiei mele nu am avut decenţa ultimei sclipiri neuronale cât să percep nuanţele din scenă, dar frate regizore, pentru cei 15.000 de euro pe care îi iei pe o montare de piesă, bani din bugetul teatrului care e de stat, fă cumva în morţii mă-sii un fir roşu, o poveste, sau cel puţin 10 minute de coerenţă.
8 sau 9 personaje îmbrăcate fistichiu alergau de mama focului pe scenă, fără a te prinde vreodată dacă sunt personaje, inchipuiri, fantome, sunt reale, sunt…. orice, în vreun fel, cântau, dădeau replici fără nicio noimă şi la un moment dat se dezbrăcau. Logic! Femeile (vreo 5 la număr) în sânii goi şi în chiloţi, mai dădeau o replică cu ochii mari de parcă erau in vreo sectă religioasă, apoi se îmbrăcau, mai cântau, se mai băteau, alţii simulau o partidă de sex… Băi nene… GREU! FOARTE GREU! Niciunul dintre prietenii mei, şi am fost 11, nu au înţeles nimic. Bă, da’ nimic! Nu are rost să menţionez că sala era aproape goală iar media de vârstă depăşea cu mult 50 de ani. O familie tânără cu o fetiţă de cam 12 ani a ieşit din sală după primele 15 minute, căci vreo 2 personaje se cam scărpinau prin chiloţi unul pe celălalt iar la intrare nu scria nimic de interdicţie de vârstă.
Singura chestie faină a fost muzica şi interpretarea senzaţională a prietenului meu, Igor Caras, care merită toată aprecierea. Pentru asta chiar v-aş recomanda să mergeţi la acest… “show”.
Acum scap eu intrebarea finală: Dacă eu, care cât de cât mai citesc, mai vizitez lumea, mai sunt preocupat de lucruri de cultură… nu am înţeles nimic, oare cui se adresa spectacolul? Avem atât de mulţi oameni extraordinar de inteligenţi asftel încât să merite să montezi o piesă de operetă pentru ei? Ă?
P.S. La final, recomandarea mea muzicală de astăzi este o piesă mai necunoscută de la Bon Jovi, dar foarte dragă mie – It’s hard (lettin’ you go).
Bon Jovi- (It's hard) letting you go
melodia este superbaa.
piesa mi se pare cunoscuta
eh.. domnia voastra nu este destul de dezvoltata la nivel cognitiv pt a putea intelege o asemenea piesa
) sigur asta e buba dupa cum ziceai 
) nu mai stiu cine imi povestea de o opera muzicala 
unde intr-o sala de spectacole se dadea foc la pian si se astepta sa se faca scrum.. si asta era spectacolul 
)
Bai….numa oameni inteligenti pe lumea asta…..eu nu stiu de unde mai sunt ….
Noroc cu piesa asta frumoasa ca uitam porcariile care ne inconjoara
La opereta cred ca am fost o data in viata mea si nu mi-a placut.In schimb la Opera, da! acolo merita sa te duci, mai ales la piesele de Verdi! Alt loc unde chiar merita sa te duci, din cand in cand, este Teatrul National. Nu am pierdut nici o piesa de teatru in anii 2 si 3 de facultate! Acum nu mai stiu ce piese sunt puse in scena, dar avem actori mari si e pacat ( unii chiar s-au dus) ca lumea nu se mai duce la teatru de la o vreme!!
Salutari de aici din Canada!!