Un titlu pe care în primă fază l-am simţit ca fiind penibil. Este o piesă instrumentală compusă de mine acum mulţi ani. Prima şi singura dată când mi-a venit să scriu o piesă pur românească. O doină. Ideea de a o posta pe blog aparţine amicului meu Bogdan care a zis că i-ar plăcea să asculte de la mine frânturi de piese sau frânturi de idei, aşa în forma brută, necosmetizate şi neprelucrate. O idee care pe mine mă nelinişteşte. Motivul? Când dai spre ascultare ceva neterminat este ca şi cum îi povesteşti unui nevăzător tabloul cu Monalisa. Am zis totuşi să accept…
Aşadar, aşa arată ceva… în lucru!
** Operă muzicală înscrisă la UCMR în aprilie 2003.
Lacrimi de ţărancă
Asculta mai multe audio Muzica »
Minunat! Cand o cant?
Să o cânţi? E o piesă instrumentală… Eşti chitaristă?
Nu, nici pe departe. Numai vocea ma ajuta
… uite că nu m-am gândit la varianta vocală. O să văd ce fel de text ar merge pe linia asta…
da titlul e chiar amuzant:))
dar linia suna fain:>
Desi nu cred ca exista un criteriu de comparatie, atunci cand ascult piesa asta am aceleasi senzatii ca atunci cand aud Narcisa Suciu – Campuri aurii. E ca un go back and look behind. Sunt lacrimi de taranca, cu care multi om fi plecat de acasa in ochi. Dorind sa cucerim lumea, nestiind ca lumea e prea mare si n-avem ce face cu toata…
Mai!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Nimeni nu se uita la TVR1?Nu cred ca se poate falsa mai mult intr-un concurs.Rag astia intr-un fel anume.Sa vedem…mai e putin si intra fufi a noastra.Pana acum Danemarca ce se mai descurca,dar nu sa straluceasca.Si are cat de cat vocea masculina,nu efeminata,ca sa nu cumva sa am vocabularul murdar pe talpi si sa scap vreo perluta…
..foarte faina…imi place!