Archives: May2009

• Un trafic de coşmar. Logic!

  Cu asta am avut de a face in primele mele zile de mers cu motocicleta prin Bucureşti. Toţi prietenii m-au sfătuit să nu fac greşala de a circula pe două roţi în capitala acestui colţ de lume, dar am zis să încerc. Educaţia, fir-ar mama ei, îşi face simţită lipsa şi aici! Mi-ar plăcea să stau şi să explic fiecărui participant la trafic că nu poţi merge cu motocicleta maxim dreapta pentru că sunt şanse maxime să fii lovit de [...]

• Hippopotomonstrosesquippedaliofobia

  Ei bine, aţi citit bine! Sau dacă nu, cuvântul se citeşte aşa: hipopotomonstrosescvipedaliofobie. Abia acum urmează partea frumoasă. Cam la ce credeţi că se referă fobia de mai sus? Ă? Băi nene, înseamnă frică de cuvinte lungi. Păi din punctul meu de vedere, dacă nu ai avut-o până acum, o faci. Doar citind cum se cheamă frica asta şi încercând să o spui, PAC! Ai făcut şi tu hipopotamoaswliogkejhqewgbakljsdladhujglasdkjhFOBIE din asta, nu?
  Alte fobii urbane:
  ergofobia = frica de muncă – să [...]

• Grădinarul.

  Cam de o săptămână a apărut la noi în scară un grădinar. A săpat pământul cu bălării din faţa blocului, a inseminat gazon, a pus padele prin grădină, soţia lui a plantat răsaduri de flori şi udă amândoi conştiincios spaţiul de 2 ori pe zi. Mai mereu îl vezi făcând câte ceva pe acolo: mai tăind un firicel, mai una mai alta. Nu ştiu ce l-a apucat, că doar stă de ani bun aici în bloc şi nu l-am văzut [...]

• Anna

  Portretul ei făcut de mine şi melodia noastră.
  P.S. TIT!
  show_ce0de3f7eddf1b(448, 46);
  KATIE MELUA – Nine Million Bicycles Asculta mai multe audio Muzica »

• High Hopes, powered by God.

  Piesă compusă şi cântată de Pink Floyd, dar parcă reinventată de Mr. David Gilmour, în foarte multele variante acustice pe care le-a susţinut la Royal Albert Hall. Este una dintre piesele care mă satisfac pe deplin ca text şi muzică, promiţând-mi de asemenea că muzica nu s-a scris şi punct!
  La bază, melodia este tot un soi de protest latent al omului inteligent. Îl mai ştiţi? Omul inteligent? Sapiens, ăla… E, Mr. Gilmour e descendentul lui direct. Dintr-un mare “din [...]

• “Felicitări”, România!

  Recunosc că mă străbate o satisfacţie vinovată când mă gândesc la locul 19 pe care l-am “încasat” de la Europa cea cântăcioasă! De ce, cum… astea sunt nişte întrebări care nu-şi vor găsi răspuns. Probabil foarte mulţi vor invoca celebrele motive geopolitice şi nepotismele statale, însă un lucru este cert: pentru cei mai mulţi votanţi nici nu am existat. Au trăit cu siguranţă şi ei (echipa României) acelaşi sentiment “plăcut” pe care l-am simţit noi, Popas, în finala naţională. Faptul [...]

• Change your heart, look around you!

  O piesă şi un interpret foarte dragi mie, Zucchero, alături de o violonistă foarte talentată, Jenny Bae, cu piesa “Everybody’s gotta learn sometimes”. Varianta originala apartine trupei Korgis. O variantă live foarte faină a piesei (Zucchero and friends live la Albert Hall), o găseşti aici sau in player-ul de mai jos. Enjoy!
  P.S. in curând o să cântăm piesa asta şi noi in concertele de club. Sper să nu se uite “băieţaşii” pătrat la noi! ))
  show_5b190ee4859562(448, 46);
  Zucchero – Everybody's [...]

• Lacrimi de ţărancă.

  Un titlu pe care în primă fază l-am simţit ca fiind penibil. Este o piesă instrumentală compusă de mine acum mulţi ani. Prima şi singura dată când mi-a venit să scriu o piesă pur românească. O doină. Ideea de a o posta pe blog aparţine amicului meu Bogdan care a zis că i-ar plăcea să asculte de la mine frânturi de piese sau frânturi de idei, aşa în forma brută, necosmetizate şi neprelucrate. O idee care pe mine mă nelinişteşte. [...]

• Intruder ;)

  Nu am prea avut timp zilele astea să scriu însă am venit cu informaţii proaspete. Deci… mi-am descoperit 2 pasiuni noi: trasul cu arcul şi motocicletele . Bine, motocicletele mi-au plăcut dintotdeauna (nu pot spune acelaşi lucru şi despre unii motociclişti…), iar arcul era o mare pasiune când eram puşti. Acum o săptămână am fost in relaj la Eforie şi am găsit un poligon de tras cu arcul. Mmmm, ce frumos ! Şi eu şi Anna ne-am făcut Robini [...]

• Portret de familie.

  Unul dintre cele mai bune scurtmetraje româneşti pe care le-am văzut până în momentul ăsta! O societate impotentă spiritual şi prăpastia adâncă dintre generaţii, având un singur pod: superficialitatea. Rupe-ţi câteva minute şi urmăreşte filmuleţul de mai jos ( e în 3 părţi a câte 7 minute)! Merită! Mi-ar plăcea să ne dăm cu părerea apoi!
  Personajele mele preferate sunt şeful de sală (când vorbeşte despre meniul de la nuntă) şi DJ-ul )