<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
		>
<channel>
	<title>Comments on: Un cerc vicios.</title>
	<atom:link href="http://www.mariuspopa.eu/2009/03/un-cerc-vicios/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>http://www.mariuspopa.eu/2009/03/un-cerc-vicios/</link>
	<description>&#34;Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.&#34; - Petre Țuțea</description>
	<lastBuildDate>Fri, 16 Dec 2011 18:28:58 +0000</lastBuildDate>
	<sy:updatePeriod>hourly</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>1</sy:updateFrequency>
	<generator>http://wordpress.org/?v=3.3.1</generator>
	<item>
		<title>By: bimbu</title>
		<link>http://www.mariuspopa.eu/2009/03/un-cerc-vicios/comment-page-1/#comment-1017</link>
		<dc:creator>bimbu</dc:creator>
		<pubDate>Fri, 13 Mar 2009 15:55:05 +0000</pubDate>
		<guid isPermaLink="false">http://www.mariuspopa.eu/?p=429#comment-1017</guid>
		<description>E usor sa se asocieze oamenii cu pareri asemanatoare, e cale multa pana la actiune! De ce? Din comoditate. Din faptul ca e usor de spus, dar greu de facut. Foarte putini actioneaza si pana la urma si unii dintre aceia se lasa invinsi pentru ca se vad singuri in actiunea lor. Iar acei cativa care raman in final se numesc martiri. De la evenimentele din iunie &#039;90 nu mai cunosc alti martiri. 
Poate ca intervine si instinctul de supravietuire. If you can&#039;t beat them, join them, de aceea globalul ne inghite. Dar speranta exista si iata un exemplu.
Vad ca citesti blogul lui Cabral, ai vazut cate initiative de binefacere a avut si a fost impresionant numarul de oameni care au raspuns apelului. Uite ca acelor oameni nu le-a fost greu sa coboare 10 minute din birou sa mearga pana la cel mai apropiat sediu de banca (oricum sunt la fiecare colt de strada) si astfel, prin gestul lor, sa schimbe soarta unui semen. Iata ca acesti oameni au actionat in linii mici si clare si cred ca si altii li se vor alatura.</description>
		<content:encoded><![CDATA[<p>E usor sa se asocieze oamenii cu pareri asemanatoare, e cale multa pana la actiune! De ce? Din comoditate. Din faptul ca e usor de spus, dar greu de facut. Foarte putini actioneaza si pana la urma si unii dintre aceia se lasa invinsi pentru ca se vad singuri in actiunea lor. Iar acei cativa care raman in final se numesc martiri. De la evenimentele din iunie &#8217;90 nu mai cunosc alti martiri.<br />
Poate ca intervine si instinctul de supravietuire. If you can&#8217;t beat them, join them, de aceea globalul ne inghite. Dar speranta exista si iata un exemplu.<br />
Vad ca citesti blogul lui Cabral, ai vazut cate initiative de binefacere a avut si a fost impresionant numarul de oameni care au raspuns apelului. Uite ca acelor oameni nu le-a fost greu sa coboare 10 minute din birou sa mearga pana la cel mai apropiat sediu de banca (oricum sunt la fiecare colt de strada) si astfel, prin gestul lor, sa schimbe soarta unui semen. Iata ca acesti oameni au actionat in linii mici si clare si cred ca si altii li se vor alatura.</p>
]]></content:encoded>
	</item>
</channel>
</rss>

