Artist
Definiţie: Persoană de talent care lucrează în mod creator într-un domeniu al artei.
Artă
Definiţie: Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice şi care foloseşte mijloace de exprimare cu caracter specific. (www.dexonline.ro)
“Cheia nr. 1″
În gloata adunată în jurul Artistului apăru un om. Străinul. Privea tăcut cum plebea venea tristă în jurul creatorului şi pleca împăcată. Pur şi simplu. Nimeni nu făcea nimic în plus. Artistul îşi prezenta Creaţia, lumea venea, o percepea şi pleca. Pasămite, un soi de vrajă le cuprindea inima şi gândul pentru că altfel nu putea fi explicat. A hotărât să mai aştepte. Aşteptă să se mai împuţineze lumea şi se apropie circumspect de Artist. Nu simţea nimic. Nicio forţă ciudată nu-i cuprindea trupul. Nu-i vâjâia capul şi nu se simţea diferit. Îşi îndreptă simţurile câtre Creaţie. “Hai că asta e prea de tot!” îşi zise Străinul. “Ce idioţenie! Ce or găsi toţi netoţii de se înghesuie la banalitatea asta? Uite şi tu! Nu-i nici mai albă, mai nici mai neagră, nici mai fină, nici mai aspră, nici mai fierbinte, nici mai rece, nici mai dulce, nici mai amară, nici mai aromată şi nici mai urât-misrositoare decât ce am perceput eu până acum.” Îşi luă simţurile de la Creaţie. Acum îl interesa Artistul. “Vaaaai! Nu cred” îşi zise din nou Străinul. “Ia uite cum arată! Păi eu pe lângă el sunt cel puţin … Săracul! Chiar că mi se face milă de el”
Artistul arăta obosit. Avea un zâmbet tâmp şi părul răvăşit. O umbră ciudată din ochii Lui îi spunea Străinului că ţine ceva ascuns. Se priviră preţ de 2 secunde.
- Cum ţi se pare? întrebă Artistul cu voce guturală.
“Şi mai e şi peltic” îşi completă Străinul gândurile.
- Frumos! adăugă el cu voce tare. Foarte frumos!
Străinul îi zâmbi fals. Spera ca El să nu-şi dea seama de asta, însă umbra ciudată din ochii Lui părea că-i sfredeleşte gândurile.
- În cât timp ai terminat-o? întrebă el, îndreptându-şi din nou simţurile către Creaţie.
- Nu e gata! articulă scurt Artistul.
- Aham, am înţeles!
Nu înţelesese nimic. Mai mult decât atât chiar nu îi plăceau. Nici Creaţia şi nici El. Avea însă o mare curiozitate. De ce se aduna atâta lume? Ce îi făcea pe oameni să vină să perceapă o aşa idioţenie banală?
- Vrei o gură de ceai? îi întrerupse indignarea Artistul.
Străinul se uită la ceaşca aburindă. Avea mânerul ciobit şi nişte desene total imbecile. Se prea poate să fi avut şi ceva microbi pe dânsa mai ales că urmele ce păreau lipicioase nu se arătau proaspete. Mai bine un zâmbet fals şi un refuz politicos decât vreo malarie.
- Am băut mai devreme, mulţumesc! “Şi ce unghii are! Ce haine! Oare omul ăsta când a ieşit din casă a avut măcar tendinţa de a se uita în oglindă? Cred că nici nu are oglindă. Şi dacă mă uit bine la el, nici casă…”
- Bună ziua, Artistule!
Vocea cu aromă de primăvară însorită venea de undeva din dreapta. Înainte să-şi întoarcă privirea într-acolo, Străinul opri un pic timpul în loc, să adulmece aerul. Ochii lui urmau să vadă ceva inimaginabil de frumos. O femeie voluptoasă, singură, virgină şi vulnerabilă.
- Bună, Muză! Bine ai venit! zâmbi Artistul către Femeie.
“Ah, ăsta şi glasul lui de 2 bani…” se încruntă Străinul cu ochii închişi, bruscat din fantezia lui cu miez erotic. Întoarse capul către Ea.
– VA URMA –
Străinul opri un pic timpul în loc, să adulmece aerul.
ce dragut:)