Asta am avut. Două concerte reuşite, cu sălile pline, cu bisuri… cu toate cele. Stăteam aseară în Hard Rock Cafe, înainte să intru pe scenă şi mă uitam pe un LCD la o piesă rock dintr-un concert live (Cranberries – Zombie). Nu piesa mi-a atras atenţia, deşi nu pot să spun că e rea, ci atmosfera concertului. Stăteam la o masă, acompaniat de un pahar de 500ml cu cafea, şi “mâncam” energia rock din ecran. Am stat câteva momente să mă gândesc, cu ce altceva ai putea substitui starea respectivă?
Atunci când o să moară muzica rock (nu mă refer la ceea ce înţelege marea majoritate prin rock: gălăgie, grohăituri, urlete, pogo, plete, etc) cu ce altceva se va putea creea starea aceea de concert pe stadion cu public, refrene, sublim, vibraţie…? Cu DJ Tiesto? Cu Cream (Romania) ? Cu Cristina Rus? Cu Simona Sensual? Cu cine? De ce publicul inteligent s-a resemnat? De ce nu învăţăm să cumpărăm muzica pe care o ascultăm din plăcere? De ce nu căutăm muzica ce ne face să vibrăm ciudat pe interior? De ce nu mai plângem de bucurie? De ce nu avem tăria să ne dăm răspunsuri la “de ce-uri”? De ce ne lăsăm sufletul să moară de o tristeţe mai profundă decât existenţa noastră total neînsemnată? DE CE NE IGNORĂM PE NOI ÎNŞINE?
Blogul meu probabil a devenit prea trist. Îmi pare rău pentru asta. Dacă vreţi, ca răspunsuri puteţi să-mi spuneţi bancuri. Ştiu eu unul:
“Un schelet bate la uşa unui cabinet medical
scheletul: – Bună ziua domn’ doctor…
doctorul: – Târziu, nenică!”
o doamna se duce la cimitir pentru a curata mormantul tatalui ei… pe o bancuta o batranica
Mamanie! Cati ani ai?
96 maica!
Daa?! Pai si… te mai duci acasa?!
ahhh… si muzica rock nu are sa moara vreodata!
nu are cum sa se intample asa ceva… parerea mea
cu respect Napoleon!
uite… ascult Cargo-ziua vrajitoareleor… iata si vibratiile!!!!!!!!!!!!
felicitari>:D<
Publicul inteligent eu zic ca nu s-a resemnat, doar ca se manifesta altfel decat publicul celor amintiti de tine. inteligenta de obicei se arata mai putin, se baga la inaintare alte calitati…….muzica rock nu va muri niciodata insa pt asta fanii genului trebuie sa-si spuna cuvantul. Nu voi incheia cu un banc ci cu Felicitari pt cantarea de aseara si inca odata aplauze
Salut Marius,
Am fost aseara in Hard Rock Cafe la concertul vostru. FELICITARI !!!
Am fost impresionat de prestatia voastra LIVE!
Ai dreptate, se pare ca la ora actuala, suburbanul, subcultura si grotescul sunt regula. Dupa cum ai observat, oamenii de aseara iti garantez ca s-au simtit extraordinar si chiar daca nu au facut “valuri”, totul a fost autentic si de bun gust. Multumim si continuati asa, numai astfel vom putea ramane “o voce”, “un protest”, un indemn pt cultura artistica autentica.
Lumea evolueaza, sufletul involueaza dar din nou s-ar ajunge la intrebarea “De ce?”. Ne luam dupa ceea ce ochii vad si urechile aud si ignoram ceea ce simtim, bine sau rau . Preferam sa ne hranim cu imagini,modele,sentimente false si ajungem sa ne facem o parere falsa asupra caracterului nostru probabil de frica trezirii la realitatea crunta facuta cu mana noastra ori fiindca ne-am ratacit prea mult printre iluzii. Nu este trist blogul tau, ci realist si asta este un lucru de apreciat:). Ar trebui cumva sa ajunga la urechile tuturor astfel de intrebari. Intradevar e usor sa zici “Ma lasa-i in lumea lor , e de ajuns sa fim noi oameni buni, corecti si sa nu ne lasam influentati de tot ce se intampla in jurul nostru” dar intr-un fel sau altul tot esti afectat de aceasta indiferenta a oamenilor. Cred ca intrebarea “De ce?” este mult prea complexa si oricat ai incerca sa-i dai un raspuns va iesi alta la iveala. Cat despre rock, rock’ul adevarat nu va muri niciodata atata timp cat va fi tinut in viata, atat de artisti cat si de public/ascultatori/fani. Restul, asa cum vin asa dispar.
Cel mai trist este că nu vedem că adevărata Apocalipsă suntem noi, aici, acum. Adevăratul “2012″ este deja istorie. Şi prezent. Ne-am transformat în nişte “viermi consumatori de orice”, ne distrugem planeta cu ignoranţa noastră, îi distrugem cu acelaşi lucru pe ceilalţi de lângă noi, nimic nu ne ajunge, totul este o goană după medalii şi glorie de carton, vrem doar filme de comedie uşurele, ne folosim creierele la strategii falimentare şi vrem să câştigăm la loto şi de toţi banii să ne cumpărăm sex în grup. Opriti Pământul, cobor la prima!
Cobor şi eu
)
Şi atunci, nu era mai bine înainte, din anii 1800 până în 1980 maxim, când lumea era “mai proastă” decât acum?
Când libertatea era mai limitată decât acum?
Când lucrul ăsta avea consecinţe serioase?
(şi nu cred că situaţia în care ne aflăm are rezolvare)
Mie nu mie se apre a fi un blog trist ,ci unul realist! Din punctul meu de vedere e ok pt ca se pune exact punctul pe “I”, lucru care,de regula,nu se prea face! Cat despre tema de astazi,sunt de parere ca muzica buna n-o sa moara niciodata !:D
Nu mi se pare*…scz de greseli
O, ba da, ESTE trist!:))
Realitatea asta de care vorbeşti nu ţi se pare şi tristă?(asta dacă nu îţi place să treci tot pe linie de absolut)
Buna seara !
Marius, energia degajata de un eveniment rock o poate egala doar o noua Hyroshima. Sau Nagasaky. Rockul a avut din totdeauna o magnitudine care poate fi egalata de aparitia energiei electrice. Nu ai cum sa vezi lumea fara rock, la fel cum nu ai cum sa o vezi fara curent electric.
Iar raspunsul la “de ce – uri ” este : pt ca omul s-a transformat dintr-un generator de ganduri intr-un transformator de hrana in rahat.
suntem prea acaparati de problemele cotidiene incat uitam sa traim cu adevarat,sa apreciem lucrurile care merita apreciate
Simplu si usor … Ce este mai frumos decat o chitara cu OD ?
Nimic…
Stiintific vorbind ( parerea mea) : frecventa vibratiilor produse de chitara “ne gadila” creierul intr-un mod placut…
Vorba lui Kymo … energie electrica… Pe scurt : Long live POWER CHORDS !