Muzica a murit. A murit cerșetoare.
Cu pretenții mărețe, inutilă, oricum…
N-a avut funeralii, n-a avut bocitoare;
A murit necondusă pe ultimul drum.
Nu i-a tras nimeni salve, nici trompetă n-a fost,
Nicio lacrimă cursă, niciun nas plin de muci;
N-a avut nici gropar sau vreun popă anost,
N-a avut nici priveghi, n-a făcut nimeni cruci.
N-a aflat nimeni vestea. Nimeni nu a sunat
Să le dea celorlalți mult prea groaznica știre…
Au găsit un cadavru neidentificat
Ce plutea pe un râu de-ncercări de simțire.
A murit neînțeleasă, folosită fidel
Ca unealtă de ego și ca târfă bancară;
A murit violată fără drept de apel,
A murit într-un cort la o nuntă la țară.
A murit indesată într-un cântec hilar,
Într-o rimă uzată, la mare, la soare;
A murit terfelită în alcool într-un bar,
A murit într-un hit ce rupea difuzoare.
Iar acum tu diformo, tu cea dintre stafii
Ce pe vremuri în lauri te puteai numi ARTĂ,
Din chitare și piane și din guri de copii
Tu te reîncarnează și pe noi tu ne iartă!
de Marius Popa
